O rachetă Long March 2-F este programată să decoleze la ora 23:08 (18:08, ora României) de la centrul de lansare Jiuquan din deşertul Gobi (nord-vestul Chinei) pentru a propulsa nava spaţială şi cei trei membri ai echipajului către staţia spaţială Tiangong („Palatul Ceresc”), transmite Ultimelestiri.md cu referire la news.ro.
Misiunea va marca, de asemenea, primul zbor spaţial efectuat vreodată de un astronaut din Hong Kong, un teritoriu chinez semi-autonom: Li Jiaying (Lai Ka-ying în cantoneză), în vârstă de 43 de ani, a lucrat anterior ca poliţistă în Hong Kong. Ceilalţi membri ai echipajului sunt comandantul Zhu Yangzhu (39), inginer spaţial, şi Zhang Zhiyuan (39), fost pilot al forţelor aeriene, care va merge în spaţiu pentru prima dată.
Echipajul are sarcina de a realiza numeroase proiecte ştiinţifice în ştiinţele vieţii, ştiinţa materialelor, fizica fluidelor şi medicină. Dar cea mai distinctivă caracteristică a navei Shenzhou-23 constă în experimentul unei şederi orbitale de un an întreg de către unul dintre cei trei membri ai echipajului. Acest experiment le va permite să studieze efectele unei şederi prelungite în microgravitaţie.
„Atrofia musculară”
Aceasta este o capacitate esenţială pentru pregătirea viitoarelor misiuni lunare şi chiar marţiene.
Astronautul selectat pentru această şedere de un an va fi ales ulterior, în funcţie de progresul misiunii Shenzhou-23, a indicat sâmbătă un oficial al Administraţiei Spaţiale Chineze cu Echipaj Uman (CMSA).
„Principalele provocări” vor fi „efectele asupra oamenilor”: „pierderea densităţii osoase, atrofia musculară, expunerea la radiaţii, tulburări de somn, oboseală comportamentală şi psihologică”, a declarat pentru AFP Richard de Grijs, astrofizician şi profesor la Şcoala de Ştiinţe Matematice şi Fizice a Universităţii Macquarie din Australia.
De asemenea, el a subliniat importanţa unor sisteme fiabile de reciclare a apei şi a aerului, precum şi a capacităţii de a gestiona potenţiale urgenţe medicale departe de Pământ.
„China a devenit foarte competentă în aceste domenii, dar durata este importantă. Un an pe orbită pune echipamentul şi personalul într-un regim operaţional diferit faţă de cel al misiunilor Shenzhou mai scurte”, subliniază Richard de Grijs.
Echipajele de la bordul Tiangong au rămas până acum, în general, pe orbită timp de şase luni înainte de a fi înlocuite. Misiunea Shenzhou-23 face parte din obiectivul Chinei de a trimite astronauţi pe Lună înainte de 2030, o cursă pe care şi Statele Unite o urmăresc prin programul lor Artemis.
Pakistanezi la bord
Echipamentul necesar pentru această ambiţie este în prezent în curs de testare. China este programată să efectueze zborul de testare orbital al noii sale nave spaţiale Mengzhou („Nava Viselor”) în 2026. Înlocuind vechea navă spaţială Shenzhou, aceasta va fi responsabilă de transportul astronauţilor pe Lună. Beijingul speră să fi construit acolo prima fază a unei baze ştiinţifice cu echipaj uman, numită Staţia Internaţională de Cercetare Lunară (ILRS), până în 2035.
China intenţionează, de asemenea, să primească primul său astronaut străin, un pakistanez, pe staţia spaţială Tiangong până la sfârşitul anului 2026.
China şi-a dezvoltat semnificativ programele spaţiale în ultimii treizeci de ani, investind miliarde de euro în acest sector pentru a ajunge la nivelul Statelor Unite, Rusiei şi Europei. Progresul său a fost deosebit de vizibil în ultimul deceniu.
În 2019, China a plasat o navă spaţială (sonda Chang'e-4) pe faţa ascunsă a Lunii, o premieră mondială, iar apoi, în 2021, a plasat un mic rover pe Marte.
China a fost exclusă oficial din Staţia Spaţială Internaţională (ISS) din 2011, când Statele Unite au interzis agenţiei lor spaţiale, NASA, să colaboreze cu Beijingul. Acest lucru a determinat gigantul asiatic să dezvolte propriul proiect de staţie spaţială.
