O sută treizeci și doi de oameni – inclusiv doi cetățeni români – au pierit atunci, și aproape 400 au fost răniți, transmite Ultimelestiri.md cu referire la stirileprotv.ro.
Pe 13 noiembrie 2015, teroriștii grupării Stat Islamic au vizat sala de concerte Bataclan, zonele cu restaurante și cafenele și stadionul național din suburbia Saint-Denis.
Ziua de comemorare a început, înaintea prânzului, cu un omagiu adus primei victime a teroriștilor, Manuel Dias, și răniților în atacul de la Stade de France, în Saint-Denis.
Sophie Dias, fiica victimei atacului de la Stade de France, Manuel Dias: „Tatăl meu iubea viața. Credea în libertate, în bucuria simplă de a fi împreună, de a împărtăși momente prețioase cu familia, și ne-a insuflat valorile Republicii. Asta a vrut ura să distrugă.”
Trei jihadiști au încercat, fără să reușească, să intre pe stadionul național, unde urma să înceapă un meci de fotbal, Franța – Germania.
Până la urmă, atacatorii sinucigași și-au detonat centurile cu explozibil în apropierea stadionului.
Salim Toorabally, fost agent de securitate la Stade de France: „Explozia, mirosul de ars și, de asemenea, imaginea mâinii mele acoperite cu bucăți de carne. Sunt amintiri de care nu pot scăpa, deși au trecut zece ani de la atac.”
La Paris, ceremoniile în memoria victimelor s-au desfășurat, succesiv, în fiecare loc al atentatelor.
Întâi, la terasele îndoliate din estul capitalei: Petit-Cambodge și Carillon, La Bonne Bière, Comptoir Voltaire, La Belle Équipe, unde teroriștii au tras rafale de arme automate asupra oamenilor.
A fost apoi o oprire pioasă în fața Bataclan, sala de spectacole unde 90 de oameni au fost uciși.
Gaëlle, supraviețuitoare a atacului de la Bataclan: „În viața mea, fie că vreau sau nu, există mereu ceva care îmi amintește, care mă conectează la ce s-a întâmplat atunci, chiar și doar îngrijirile medicale pe care încă le primesc.”
Arthur Denouveaux, supraviețuitor al atacului de la Bataclan: „Îmi amintesc că mă târam peste trupuri. Cred că majoritatea oamenilor se prefăceau că sunt morți. Nu erau morți, dar totuși… Și îmi amintesc câteva chipuri sau, cel puțin, câteva expresii faciale ale unor oameni care erau cu siguranță morți.”
În Piața Republicii, simbol al reculegerii naționale, parizienii și vizitatorii au depus lumânări, flori și mesaje, ca omagiu pentru victime, supraviețuitori și rudele acestora.
O ceremonie rock seara, încheie ziua de doliu, în timp ce, după asfințit, pentru a doua noapte la rând, Turnul Eiffel este iluminat în culorile naționale albastru-alb-roșu.
