Logica în toate cele trei cazuri este aceeași: fiecare dintre ei a ajuns la concluzia că a face greșeli și a spera că nimeni nu le taxează nu mai funcționează, transmite Ultimelestiri.md cu referire la digi24.ro.
În Regatul Unit, prim-ministrul Rishi Sunak s-a văzut aruncat în defensivă de politicienii țării sale, în primăvară. Confruntat cu un viitor politic din ce în ce mai incert, el a luat decizia de a convoca alegeri parlamentare pe 4 iulie.
În Statele Unite, președintele Joe Biden se confruntă cu propria sa politică nefavorabilă și are o nevoie la fel de urgentă de a-și schimba tactica împotriva fostului președinte Donald Trump.
În Franța, președintele Emmanuel Macron a fost umilit la alegerile pentru Parlamentul European după victoria partidului de extremă dreaptă Adunarea Națională, al lui Marine Le Pen, duminică seara. Într-o mișcare impulsivă care a șocat Parisul și care a avut ecou luni pe tot continentul, el a decis dizolvarea Adunării Naționale și convocarea de alegeri anticipate pe 30 iunie și 7 iulie.
Logica în toate cele trei cazuri este aceeași. Fiecare lider a ajuns la concluzia că a face greșeli și a spera că nimeni nu le taxează nu mai funcționează.
Ce calcule își fac Emmanuel Macron, Joe Biden și Rishi Sunak
Calculele tuturor celor trei au fuzionat pentru a crea un experiment izbitor: în doar câteva săptămâni de acum încolo, va avea loc o serie de evenimente care va testa vitalitatea politicienilor tradiționali, într-un moment în care mari grupuri de alegători sunt în mod clar la limita răbdării. Macron a fost cel mai explicit cu privire la hotărârea sa de a prelua inițiativa, spunând țării, în timp ce a cerut noi alegeri, că a face acest lucru este o chestiune de patriotism.
„A fi francez, în inimă, înseamnă a alege să scrii istorie, nu a fi condus de ea”, a spus el.
Sunak și Biden speră cu siguranță că același lucru se va dovedi a fi valabil și pentru britanici și americani. Toți cei trei lideri se confruntă individual cu circumstanțe distincte. Pe Biden îl separă de Macron și Sunak vârsta, în primul rând. Apoi, și Macron și Sunak au avut o carieră în afaceri de succes și, atunci când au ajuns în funcție, au fost văzuți ca figuri noi reprezentând schimbarea generațională, înainte de a deveni rapid nepopulari.
Macron și Biden reprezintă partide de centru și de centru-stânga aflate în dificultate. Sunak este din Partidul Conservator de centru-dreapta, care a deținut puterea de 14 ani. Dar aceste diferențe evidențiază unele asemănări esențiale. Toți cei trei lideri au presupus că singura lor șansă de a scăpa de problemele politice grave și potențial fatale a fost o schimbare dramatică a discursului la începutul acestei veri. T
oți trei se luptă cu un electorat greu de convins, cu alegătorii de ambele maluri ale Atlanticului supărați de inflația persistentă, imigrația necontrolată, costul locuințelor și multe altele. De asemenea, toți trei cred că oponenții lor sunt în mod fundamental iresponsabili, chiar periculoași și că, cu cât alegătorii se concentrează mai mult pe personalitățile și politicile acelor oponenți, cu atât mai tentant poate fi să-și mențină discursul.
Cum încearcă Joe Biden să scape de probleme înainte de alegerile prezidențiale
Această convingere a fost în centrul întregului efort de realegere al lui Biden: că alegătorii de mijloc, care îi acordă atenție lui Trump, tind să renunțe la el. Dar este una ca un alegător moderat iritat să spună în cadrul unui sondaj că intenționează să voteze pentru Trump și cu totul altceva să-l vezi pe Trump furibund pe o scenă de dezbatere și apoi să tragi să îi faci, de fapt, jocul.
De-a lungul anului, democrații au subliniat o succesiune de evenimente care le-ar putea înclina cursa prezidențială: discursul energic al lui Biden privind starea Uniunii, pe de o parte, și săptămânile petrecute de Trump într-o sală de judecată din New York. Dar cifrele lui Biden abia s-au mișcat, fără diferențe care să-i asigure victoria în noiembrie. Dezbaterea, speră democrații, va fi diferită. Oficiali ai biroului de campanie al lui Biden susțin că o dezbatere față în față cu Trump ar putea oferi electoratului un ghiont, modest dar necesar, pentru a aduce lucrurile înapoi în favoarea lui Biden.
„Trebuie să-l târâm din nou în sufrageria americanilor”, a spus un consilier din tabăra Biden.
„Cursa este aproape, lucrurile nu trebuie să se schimbe prea mult”, a spus un alt oficial democrat, sub anonimat, adăugând despre dezbatere: „Și acesta va fi unul dintre cele mai bune momente pentru a face asta”.
Riscul este că s-ar putea întâmpla exact opusul, majoritatea alegătorilor să fie ori încântați de Trump, fie amorțiți de defectele sale și că un moment intens precum o dezbatere să le cristalizeze îngrijorările cu privire la vârsta, ideologia și planurile neclare ale lui Biden pentru viitor.
Conservatorii lui Rishi Sunak au intrat în defensivă
Este ceea ce pare să se fi întâmplat deja în Regatul Unit, unde partidul lui Sunak s-a prăbușit și mai mult de când a anunțat alegerile. În loc să reia impulsul pentru conservatori și să-l pună pe liderul Partidului Laburist, Keir Starmer, în defensivă, primele săptămâni de campanie au scos la iveală instinctele politice nebunești ale lui Sunak și au produs noi rupturi în dreapta britanică.
Nicio problemă nu a dominat până acum campania mai mult decât decizia lui Sunak de săptămâna trecută de a părăsi mai devreme ceremoniile cu prilejul comemorării Debarcării din Normandia pentru a se întoarce în Marea Britanie pentru un interviu televizat despre campanie. Sunak este acum asediat atât de Laburişti, cât şi de o forţă de dreapta care ia avânt în propria sa ţară, condusă de „impresarul Brexit” Nigel Farage. Conservatorii au intrat în panică și se tem de distrugerea totală.
„S-au sinucis”, a spus Farage pentru Politico luna aceasta.
"S-a terminat."
Pariul riscant făcut de Emmanuel Macron
Macron s-ar putea confrunta cu aceeași soartă, dacă se va dovedi că furia alegătorilor eliberată de alegerile UE crește în săptămânile următoare. Dar Macron se simte ca acasă din punct de vedere cultural.
Înainte de a intra în politică, Macron a lucrat ca bancher de investiții, riscând în acorduri uriașe de fuziune care se puteau destrăma în orice moment. În 2016, a declanșat un incendiu în lumea politică a țării sale, înființând propriul său partid centrist și conducându-l la o victorie uimitoare în aleger, în 2017, o victorie care a ucis efectiv partidele istorice principale ale țării ca forțe politice viabile.
Acum își dă seama că poate reuși din nou, cu același plan. Gândirea din anturajul lui Macron este cam așa: milioane de alegători s-ar fi simțit confortabil votând pentru tânărul politician de extremă dreaptă, în vârstă de 28 de ani, Jordan Bardella, pentru că alegerile europene – în opinia lor – pur și simplu nu contează atât de mult.
Este vorba despre trimiterea politicieniloe într-un parlament de la Bruxelles a cărui funcționare este prost înțeleasă, nu gestionând treburile de interes general precum educația, sănătatea sau securitatea acasă. Dar votul care l-ar putea face pe Bardella prim-ministru, responsabil de afacerile de zi cu zi ale țării, este o chestiune total diferită, crede tabăra Macron. Iar Macron consideră că majoritatea francezilor nu vor opta pentru acest lucru.
