John Sipher, care a servit aproape trei decenii în CIA, a fost staționat la Moscova în anii 1990 și a ocupat funcția de adjunct al programului CIA pentru Rusia la nivel mondial timp de trei ani, a vorbit în podcastul Secrets & Spies despre percepțiile greșite pe care Occidentul le are asupra serviciilor secrete din Rusia, transmite Ultimelestiri.md cu referire la adevarul.ro.
Poate că cea mai importantă percepție greșită a Occidentului despre Rusia și serviciile ei secrete este, spune fostul agent CIA, impresia sunt mult mai puternice decât sunt în realitate.
Rusia a avut succes în acest război politic deoarece folosește foarte bine instrumente de dezinformare. „Unul dintre instrumentele despre care vorbim este controlul reflexiv. Este un concept strategic rusesc prin care încerci să manipulezi procesul decizional al adversarului tău, astfel încât acesta să facă alegeri care sunt în favoarea manipulatorului și să ducă la propriul său dezavantaj. Și am văzut asta de multe ori”, spune el. Nu doar administrația Trump, ci și în administrațiile Biden, Obama, Bush.
„Putin a folosit minciuni, a blufat și a utilizat alte instrumente de manipulare pentru a sugera cumva că sunt extrem de puternici, că nu poți face nimic pentru a-i opri”, arată el.
Liderii occidentali au avut tendința constantă să creadă că Rusia se va schimba, că dacă suntem împăciuitori, în cele din urmă, lucrurile se vor schimba.
Cred că am învățat acum că Putin nu se va schimba, conchide Sipher: „Nu vei putea să-l faci să gândească așa cum gândești tu. Dar problema este că adesea, când el acționează, fie că este vorba de Ucraina, Georgia, Moldova sau chiar în țări din UE, cum ar fi asasinate și alte chestii de genul acesta, adesea nu am reacționat. Uităm că suntem o țară mult mai mare și mai puternică. Am permis acestei țări mai mici să folosească acele instrumente întunecate ale subversiunii pentru a ne împiedica să acționăm. Și cred că unul dintre cele mai importante lucruri este să ne dăm seama propria noastră putere militară și economică și să o folosim.”
Fostul agent CIA crede că Ucraina ar fi fost locul potrivit pentru SUA de a-și demonstra puterea: „Am avut o oportunitate reală. Putin a intrat într-o situație dificilă. Și cred că, într-un fel, l-am lăsat să scape pentru că am crezut în această narațiune falsă că este invincibil și că ei sunt super puternici și că nu putem face nimic. Și am văzut că acest lucru nu este chiar adevărat.”
„Serviciile de securitate au fost mereu cele mai importante instituții ale statului rus”
Una dintre cele mai mari neînțelegeri ale publicului occidental este presupunerea că serviciile secrete rusești funcționează după aceleași principii ca cele occidentale. În realitate, diferența este structurală și istorică.
„În Occident, când vorbim despre securitate națională, vorbim despre protejarea statului și a cetățenilor. În Rusia, a fost întotdeauna vorba despre securitatea regimului”, subliniază Sipher.
Această logică datează încă de la Revoluția Bolșevică: „Primul lucru pe care l-au făcut bolșevicii când au preluat puterea a fost să creeze un serviciu de securitate. Și au spus-o deschis: suntem teroriști, scopul nostru este să distrugem orice opoziție.”
De atunci și până astăzi, rolul serviciilor secrete rusești nu s-a schimbat fundamental. „Nu armata, nu diplomația, ci serviciile de securitate au fost mereu cele mai importante instituții ale statului rus”, spune fostul ofițer CIA.
Un aparat represiv uriaș, nu o super-mașină de spionaj
În imaginarul popular occidental, Rusia este percepută ca având o rețea aproape omnipotentă de spioni, capabilă să infiltreze orice instituție. Realitatea este mult mai banală și mult mai brutală.
„În Statele Unite, FBI are poate 2.000–3.000 de oameni care lucrează pe contrainformații. În Rusia vorbim de sute de mii de agenți care controlează propria populație”, explică Sipher. „Este o societate supravegheată masiv.”
El descrie experiența personală din Moscova ca fiind una de control total: „Eram urmărit permanent. Zi și noapte. Casa mea era plină de microfoane și camere, inclusiv în baie. Nu exista viață privată.”
Această realitate contrazice ideea că Rusia ar fi un teren fertil pentru operațiuni clasice de spionaj occidental: „Este aproape imposibil să recrutezi surse acolo. De aceea, dacă cineva ne oferă informații din Rusia, trebuie să fie ceva extrem de valoros. Altfel, riscul este prea mare.”
„Măsuri active”: arma preferată a Kremlinului
O altă confuzie majoră este echivalarea CIA cu FSB, SVR sau GRU: „Serviciile occidentale de informații sunt orientate în primul rând spre colectare de informații și analiză”, spune Sipher. „Strângi informații, le dai analiștilor, iar ei le pun cap la cap pentru decidenți.”
În Rusia, lucrurile stau invers: „Pentru ruși, principalul scop nu este să înțeleagă lumea, ci să o destabilizeze.”
Conceptul-cheie este cel de „măsuri active”: „Este vorba de folosirea serviciilor secrete ca instrumente directe de război politic: dezinformare, subversiune, manipulare, haos.”
Un termen esențial în această strategie este „control reflexiv”: „Încerci să-ți manipulezi adversarul astfel încât să ia singur decizii care sunt în favoarea ta și în detrimentul lui”, explică Sipher.
Mitul Rusiei atotputernice – o victorie a propagandei
Potrivit fostului ofițer CIA, Occidentul a căzut în capcana creată de Kremlin: „Putin a folosit constant bluful, minciuna și intimidarea pentru a crea impresia că nu există alternativă, că Rusia este invincibilă și imposibil de oprit.”
Această percepție a dus la paralizie politică. „Am uitat că noi suntem mai mari, mai puternici economic, cu mai mulți aliați”, spune Sipher. „Am permis unei țări mai mici să ne țină pe loc folosind aceste instrumente murdare.”
Relația dintre Vladimir Putin și serviciile de securitate este una simbiotică, dar și periculoasă. „Aproape toți oamenii din jurul lui Putin sunt foști ofițeri de informații”, afirmă Sipher.
Deciziile majore sunt luate într-un cerc extrem de restrâns: „Decizia de a invada Ucraina a fost luată de două sau trei persoane. Nici măcar ministrul de externe nu a fost implicat real”.
Spre deosebire de URSS, unde KGB-ul era controlat de Partid, „astăzi serviciile de securitate sunt politica externă a Rusiei”.
Paranoia dictatorului
Izolarea și paranoia lui Putin nu sunt accidente, ci consecințe logice ale unui regim autoritar de lungă durată. „Când nu ai votanți și nu există feedback real, devii din ce în ce mai paranoic”, explică Sipher.
Oamenii din jurul liderului „nu îi mai spun adevărul, pentru că depind de el pentru putere, bani sau chiar libertate”.
Experiențele personale ale lui Putin joacă un rol major. „A fost în Dresda când RDG s-a prăbușit. A fost în KGB când URSS s-a destrămat”, spune Sipher. „Știe cât de repede dispare puterea.”
Celebrul episod din Dresda este revelator: „A cerut ordine de la Moscova, iar Moscova a rămas tăcută. El spune că atunci și-a jurat că, dacă va fi vreodată în poziție de putere, Moscova nu va mai fi niciodată tăcută.”
O putere în declin
În final, John Sipher demontează una dintre cele mai persistente iluzii: aceea că Rusia reprezintă viitorul.
„Dar dacă te uiți la China și la Rusia, China este câștigătoarea secolului XXI, iar Rusia este perdanta secolului XXI. Rusia a decis că modul economic în care funcționează lumea nu este în interesul lor. Așa că vor doar să distrugă totul. Vor să creeze probleme. Vor haos pentru a-și putea păstra controlul asupra micii lor zone din lume”, spune expertul.
China, pe de altă parte, vrea să domine viitorul: „China nu vrea să submineze comerțul din întreaga lume, ci vrea să fie principalul jucător în acest sens. Și acestea sunt moduri foarte diferite de a privi lumea”.
Sistemul actual îl menține pe Putin la putere, dar asta vine cu un preț: „Rămâne bogat. Acoliții lui rămân bogați. Rămâne la putere. Dar viitorul Rusiei este, în esență, distrus.”
„China vrea să domine viitorul. Rusia vrea doar să distrugă prezentul”, concluzionează fostul ofițer CIA.
Occidentul nu se confruntă cu o superputere invincibilă, ci cu un stat care și-a investit aproape toate resursele în represiune, manipulare și frică. Adevăratul pericol nu este forța Rusiei, ci faptul că încă mai credem în mitul ei.
