În ultimii ani, așezarea aflată în regiunea Basilicata din sudul Italiei, a atras suficientă atenţie pentru a deveni locaţia unor filme celebre, cel mai cunoscut fiind Patimile lui Hristos cu Mel Gibson şi să primească titlul de Capitală Culturală Europeană pentru anul 2019, transmite Ultimelestiri.md cu referire la adevarul.ro.
Povestea oraşului este una specială. În timp ce astăzi în grotele locuite din Matera găsești tot ceea ce este necesar unui trai adecvat secolului în care ne aflăm, în trecut lucrurile au fost exact pe dos.
Prin anii ’50 – 60, Matera a fost considerată o pată neagră pe harta Italiei, fiind zona cea mai săracă. Locuitorii trăiau în condiții insalubre, în grote reci, umede și lipsite de lumină naturală, alături de animalele lor: vite, porci, găini. Animalele erau ţinute înăuntru nu doar pentru că reprezentau o sursă de căldură, ci şi de frica hoţilor.
Lipsa apei potabile, a unor sisteme de canalizare și a electricității au transformat Matera într-un focar de infecţie, malaria, febra tifoidă şi holera fiind la ordinea zilei. Nu mulţi erau cei care puteau supravieţui aici, scrie all4travel.ro
Case fără curte, lipite una de alta
Dovadă a vieții grele din Matera stă astăzi labirintul de case construit fără vreo logică, singurul criteriu fiind probabil reducerea costurilor. Casele nu au curte, sunt cumva lipite unele de altele, mulţi pereți fiind comuni. Ciudățeniile continuă și în plan vertical. Tavanul unei case este în același timp “baza” alteia, iar în timp ce te plimbi pe drumul întortocheat din Sassi, constați ca de fapt eşti pe acoperișul unei locuinţe, după ce adineauri erai undeva pe jos.
Astăzi locuinţele din Sassi sunt deţinute în proporţie de aproximativ 70% de către guvernul italian, cei mai mulţi dintre locuitorii fiind chiriaşi. În aceste foste grote vei găsi, în prezent, restaurante selecte, hoteluri sau bed & breakfast-uri. Nu este de mirare că numărul celor care vin să viziteze orașul este din ce în ce mai mare. Anual, peste 3 milioane de turiști străini ajung în această zonă.
Deoarece oraşul nu avea apă potabilă, în subteran a fost construită o impresionantă reţea de aprovizionare, cel mai mare rezervor aflându-se chiar sub Piaţa Vittorio Veneto. Acesta este şi motivul pentru care Matera a primit şi numele de “Orasul Subteran” şi prima distincţie din partea UNESCO. De remarcat faptul că Matera are al doilea cel mai mare rezervor subteran din lume după cel de la Basilica Cistern din Istanbul.
Sassi și Parcul Bisericilor Rupestre din Matera dețin un grad ridicat de autenticitate. Așezarea tăiată în stâncă prezintă dovezi ale unei ocupații continue din timpuri preistorice până la mijlocul secolului al XX-lea.
A existat o oarecare întrerupere când întreaga populație a Sassi a fost relocată în anii 1950, scrie whc.unesco.org Evacuarea a fost întreprinsă în scopul îmbunătățirii igienizării și renovării cartierelor antice. În timp ce abandonarea zonei a dus la o oarecare degradare, revenirea oamenilor în perioada anilor 1980 a restabilit utilizarea și funcția tradițională a proprietății și a întinerit spiritul și sentimentul locului.
