În cadrul proiectului „Femeile nu tac” cu Adrian Prodan, Domnica Dima din satul Mingir, raionul Hâncești, a povestit că a ajuns în scaunul cu rotile din cauza fulgerului. Astfel a rămas paralizată pentru toată viața, transmite Ultimelestiri.md.
Când avea doar șase luni, mama sa a luat-o în câmp, unde prășea sfecla, și a lăsat-o învelită sub un nuc. După-amiază, în acea zi, a început o furtună cumplită, iar Domnica a fost lovită de fulger.
Mama ei în acel moment era departe, muncind în câmp. Pe micuța Domnica au auzit-o ceilalți oameni care, la fel, munceau. Ea plângea tare.
Când a ajuns la spital, Domnica era vânătă, fără cunoștință, iar medicii le-au spus părinților că ea nu mai are mult de trăit.
„Le-au zis că nu mai am multe zile de trăit. Nu știu ce au făcut cu mine atunci că am plâns două săptămâni la rând”, povestește ea.
Din cauza fulgerului au avut de suferit o mână și ambele picioare ale ei, care nu s-au dezvoltat corespunzător. Coloana vertebrală, la fel, nu este dreaptă.
„Nu le pot mișca deloc, sunt moarte. Mă târâi, am și un cărucior electric cu care merg la magazin când am nevoie”, povestește femeia.
La vârsta de șase-șapte ani a început să înțeleagă că este diferită față de alți copii. Își dorea mult să alerge, să meargă cu mama sa la plimbare, să frecventeze școala.
„Eu am fost mai mult pe la spitale. Mi-a fost drag să învăț și am învățat totul acasă, din cărțile fratelui meu. (…) O întrebam pe mama de ce s-a întâmplat așa, de ce eu sunt așa. Ea îmi spunea că e vina ei că a mers în acea zi în câmp. Se simțea vinovată. (…) Au fost cazuri când și eu i-am zis că ea e vinovată de tot, însă am înțeles mai apoi că nu este vina ei, că ea suferea mult”, mărturisește Domnica.
Părinții săi au dus-o și la sanatoriu, sperând că vor găsi un medic care să o trateze pe fiica lor. Totul până când Domnica a împlinit șapte ani, iar părinții au înțeles că șanse de vindecare nu mai sunt.
„Mi-i jale, mi-i scârbă că nu pot merge, că nu pot să le fac pe toate. Întâmpin multe greutăți. Mai plâng, mai înghit”, zice femeia.
Tatăl său deseori plângea, cerându-i scuze fiicei că nu a putut să o vindece.
„Îmi zicea Domnicuș. Îmi zicea: „Cum o să trăiești fără noi? Că eu deja sunt bătrân”. El a murit la vârsta de 64 de ani, din cauza problemelor de sănătate. În 2013 a decedat și mama. Vă închipuiți ce durere, când toți au murit și ai rămas singur. Și sora a murit”, povestește Domnica.
Mama sa, în ultimii ani de viață, nu se putea mișca, deoarece își pierduse vederea. Domnica, așa cum putea, avea grijă de mama ei.
„Eu o auzeam noaptea cum plângea, cum vorbea. Avea frică de a mă lăsa. Nu știa cum o să mă descurc eu, cum o să-mi fac focul, mâncare. Era foarte sufletistă, harnică, cuminte. După moartea mamei, eu aproape mi-am ieșit din minți de jalea pe care o aveam. Nici nu mâncam, eram distrusă. Aveam un frate care s-a mutat la noi aici și mă ajuta mult, făcea focul”, își amintește femeia.
Domnica a beneficiat de serviciile unui lucrător social, însă acesta muncea doar câte două ore pe zi, de două ori pe săptămână. Ea aștepta cu nerăbdare zilele în care asistentul social urma să o viziteze.
Alături de ea acum este un asistent personal, care o ajută pe tot parcursul săptămânii.
„Îmi aduce apă, mâncare, face focul, face curat. Mă ajută mult. Eu tot fac mâncare, dacă am seara vreo poftă. Am o ușă în fundul cuptorului, mă dau pe acolo jos pe masă și mă târâi pe masă până la plită. Totul este pe lângă mine, toate produsele”, povestește ea.
Domnica își coase de una singură hainele pe care le poartă, pentru că nu găsește îmbrăcăminte potrivită în magazine. Aceasta coase și rochii, și pantaloni. Femeia spune că a învățat de una singură să coase și să brodeze. Oamenii din sat se adresează deseori la ea.
„A venit o femeie cu draperiile să i le scurtez. Un bărbat a venit să-i scurtez pantalonii. Cam așa. E un plus și la pensia pe care o am, pentru că pensia este foarte mică, dar eu tot vreau un Internet, un televizor, un calculator”, afirmă Domnica.
Pensia sa este de 1.700 de lei, pentru că femeia beneficiază de asistent social, care primește salariu din pensia ei. Domnica spune că se străduiește să facă economii. Luna asta, însă, a rămas fără Internet, din motiv că nu a avut destui bani ca să-l achite.
Oamenii care doresc să o ajute pe Domnica Dima o pot găsi la numărul de telefon 068784371, dar și pe pagina sa de Facebook.
Urmăriți întreaga emisiune mai jos:
Video: Youtube/Prodan Adrian
