Avocata Nicoleta Hriplivîi de la Asociația Promo-LEX avertizează că, de peste trei decenii, locuitorii acestei regiuni trăiesc într-un vid juridic, lipsiți de protecție națională sau internațională, iar „dreptul la apărare” a devenit o simplă iluzie, transmite Ultimelestiri.md.
În loc să acționeze ca punți de acces la justiție, mulți dintre așa-zișii avocați desemnați de structurile de facto se comportă ca intermediari ai serviciilor de securitate locale, „mgb”-ul, asistând pasiv în „sălile de judecată” și necontestând tratamentele inumane sau lipsa probelor.
Situația avocaților este agravată de cadrul legal impus de regimul de la Tiraspol. Începând cu 2023, a fost adoptată o nouă „lege privind avocatura”, cu modificări în 2024, inspirate de modelul Federației Ruse, care a consolidat controlul politic asupra breslei.
Mai exact, atunci a fost creată o „Cameră a avocaților”, controlată de un Consiliu cu membri selecționați în mod netransparent și subordonat structurilor politice ale regimului.
„„Adunările generale” și „comisiile de calificare” nu au autonomie reală, iar accesul la profesie sau menținerea în sistem depind de loialitatea față de regimul de facto. Printre cele mai grave prevederi ale „legii” figurează posibilitatea retragerii statutului de avocat pentru motive vagi precum „neloialitate”, „comportament imoral” sau „încălcarea moralității publice”, noțiuni utilizate pentru a exclude apărătorii incomozi sau independenți. Avocații care apără persoane persecutate politic sau religios, care informează organizațiile internaționale sau contestă legalitatea procedurilor sunt supuși presiunilor, sancțiunilor și riscului de a fi eliminați din profesie”, a spus Nicoleta Hriplivîi.
Mai mult, avocata explică că în aprilie 2024, regimul a blocat complet accesul avocaților din afara regiunii la persoanele deținute ilegal. Potrivit noilor reguli, doar cei înscriși într-un registru special și aprobați de așa-numitul „minister al justiției” pot oferi asistență juridică, iar chiar această înregistrare poate fi refuzată arbitrar, din motive politice.
Raportorul ONU pentru apărătorii drepturilor omului și Curtea Europeană a Drepturilor Omului au documentat încă din 2018 riscurile și represaliile exercitate asupra avocaților din regiune.
În 2024, cauza Lypovchenko și Halabudenco v. Moldova și Rusia a reconfirmat că aceștia acționează într-un mediu represiv, unde confidențialitatea este inexistentă, corespondența este cenzurată, iar victimele nu pot sesiza în mod sigur abuzurile.
Mai mult, noul cadru pseudo-juridic obligă avocații să respecte „tradițiile avocaturii în conformitate cu moralitatea publică” – o formulare vagă, încărcată ideologic, folosită pentru a elimina orice voce care nu se conformează discursului oficial al regimului. Avocații care apără victime ale persecuției religioase, persoane din comunități marginalizate sau care critică autoritățile locale pot fi eliminați pentru „comportament neetic”.
În realitate, apărarea în regiunea transnistreană nu mai funcționează ca o garanție a drepturilor, ci ca o extensie a mecanismului de control.
