Viorica, în vârstă de 58 de ani, s-a născut în raionul Hâncești, satul Nemțeni. Aceasta a povestit, în cadrul unui „Monolog” cu Dorin Galben, că sora sa a fost omorâtă cu cruzime. „A fost călcată cu mașina și aruncată într-o fântână. Doar peste o lună ea a fost găsită și îngropată într-o prostire, la Telenești. Peste câteva zile a fost dezgropată, adusă la Chișinău și îngropată din nou”, povestește ea, transmite Ultimelestiri.md.
Sora ei, Lidia, s-a căsătorit prin anii 1983 și a plecat în Magadan, unde a trăit până în 1991-1992. Însă, pentru că îi era dor prea mult de familie și țară, aceasta a decis să revină în Republica Moldova.
Viorica a avut o relație foarte strânsă cu sora sa. Vorbeau zilnic și se vedeau des. „Ea era ca o mamă pentru noi. Ea mereu ne purta de grijă.”
Se gândeau că viața este frumoasă și că ceea ce este mai rău a trecut. Dar, în anul 1997, pe data de 30 martie, totul s-a schimbat.
„Am mers cu sora acasă, Lidia era foarte tăcută atunci, nu vorbea nici cu mine, nici cu părinții. Și-a amintit și de nașul ei, care era deja decedat, dar noi nu am luat-o în serios. Când am revenit la Chișinău, noi nu am vorbit nimic pe drum. Ne-am zis doar „La revedere” și atât. Pe 1 aprilie, iarăși ne-am sunat. Ea mi-a zis că domnul X i-a propus să o ducă la Râșcani, de unde va lua autobuzul pentru a merge la Ciorescu. Noi îl cunoșteam toți pe domnul X, era un domn elegant, îmbrăcat frumos, mereu cu mașina curată, nu puteai să te gândești că ceva cu el nu e în regulă”, își amintește Viorica.
A doua zi, soțul Lidiei a sunat-o pe Viorica și i-a zis că Lidia nu a ajuns acasă. Viorica a sunat la Inspectoratul de Poliție, unde activa acest bărbat, și a discutat cu el. El i-a zis că a lăsat-o pe Lidia la o stație și de atunci nu a mai văzut-o.
„El a venit după mine la serviciu, m-a dus la locul în care a lăsat-o. Dar el nu mi-a zis inițial că nu a lăsat-o la stație, ci într-o curte. Ieșind acolo și întrebând lumea, toți au zis că au văzut-o doar dimineața, când aceasta mergea la muncă, iar seara nu a văzut-o nimeni. Atunci eu i-am zis: „Dacă nu tu ai făcut-o cu mâna ta, înseamnă că cineva din cunoscuții tăi au făcut-o”. El nu a avut nicio reacție, nicio emoție”, povestește Viorica Calmîș.
Tot în acea zi, femeia a mers la Poliție, pentru a depune o cerere precum că sora sa s-a pierdut. În timpul căutărilor, Viorica spune că domnul X nu era panicat sau stresat. „Eu, acum, după mulți ani, cred că acesta nu este primul său caz. Spun așa, pentru că în cimitirul unde a fost îngropată sora mea era scris „necunoscuta nr. 2”. Mai era o femeie – „necunoscuta nr. 1”, care a murit la fel de misterios.”
La două sau trei săptămâni de la dispariția Lidiei, bărbatul a fost reținut de oamenii legii. Mașina și casa lui au fost percheziționate. Poliția însă nu a găsit nicio probă și nu-l mai putea ține în penitenciar.
După o lună de căutări, o persoană a telefonat-o pe Viorica și i-a spus că a văzut la televizor, la știri, un cadavru, care semăna cu Lidia. Viorica a mers la Poliție, unde s-a interesat despre acest caz și oamenii legii i-au zis că dosarul a fost pornit la Telenești.
„Am avut noroc de doi polițiști care s-au implicat și m-au ajutat. Am reușit să ridic dosarul de la Ministerul de Interne”, spune ea.
Studiind dosarul, Viorica a aflat că cadavrul a fost găsit într-o fântână de Telenești. Femeia a fost găsită de doi muncitori, care lucrau în apropiere. Aceștia au observat un sac și au decis să-l extragă din fântână. Când l-au scos, au observat piciorul unei femei.
„A sosit Poliția, au fotografiat cadavrul. Ea era cu părul tăiat, dezbrăcată, fără cercei, fără inele. Toate lucrurile sale lipseau, tot după ce ai putea să o identifici. În dosar era scris că în fântână a fost pusă în sac. Ca să o poată pune în acel sac, ea a fost omorâtă, iar mai apoi călcată cu mașina. Deasupra sacului cu cadavru, el a mai aruncat niște pietre, ca trupul să nu iasă la iveală. Totuși, peste 30 de zile, acesta s-a descoperit”, mărturisește Viorica.
Femeia nu voia să creadă că trupul este al surorii ei. Aceasta a fost identificată de stomatologul său, care îi cunoștea foarte bine dantura.
Peste două zile, Lidia a fost îngropată într-un cimitir din Telenești. Pe cruce scria „Necunoscuta nr. 2”.
„Noi am dezgropat-o. A fost foarte tragic ceea ce am văzut noi. Fața ei era toată stricată, nu o puteai recunoaște. Am recunoscut-o după forma picioarelor sale. Am adus-o la Chișinău, unde am pus-o în morgă. Nu am putut să o îmbrăcăm, i-am pus hainele deasupra. Am înmormântat-o într-un sicriu închis”, spune ea.
Viorica nu își poate imagina nici până astăzi prin ce durere și suferință a trecut sora ei.
Când părinții lor au aflat despre moartea Lidiei, au fost distruși. Aceștia nu credeau că fiica lor este decedată. La scurt timp, din cauza șocului trăit, tatăl Lidiei a decedat.
„Cel mai dureros e că noi nu știm adevărul, nu știm ce s-a întâmplat”, afirmă Viorica.
Femeia susține că, potrivit dosarului, Lidia a fost lovită puternic la cap. Pe roțile mașinii domnului X a fost depistat părul Lidiei, fapt care demonstrează că acesta a călcat-o.
Neavând probe directe, oamenii legii așa și nu au putut demonstra complicitatea bărbatului în acest caz. Viorica spune că a ajuns și la Curtea Supremă, însă fără niciun rezultat. Ulterior, domnul X a decis să părăsească Republica Moldova.
Viorica a reușit să discute cu fratele bărbatului suspect, de la care a aflat multe lucruri personale ce țin de familia lor.
Tot în acea perioadă, Viorica a aflat că domnul X a scris o carte, în care părea că povestește despre sora sa. „Era scris totul contra surorii mele: că era o persoană care nu a mai știut de familie, de copii, era o persoană ușuratică și a mers singură spre moartea sa. A fost foarte greu să citesc această carte.”
Ce dezvăluiri a mai făcut Viorica, aflați în continuare:
Video: Youtube/GALBEN
