În 2021, Craig Gibbons a fost diagnosticat cu boala Lyme. Doctorul lui i-a prescris antibiotice, dar medicamentele nu au reușit să elimine una dintre simptomele care îl afectau cel mai mult: o oboseală psihică de lungă durată care nu îi permitea să se concentreze sau să își aducă aminte informații, transmite Ultimelestiri.md cu referire la digi24.ro.
Atunci, Gibbons a încercat o altă metodă: neurostimularea la domiciliu. În ultimii ani, Gibbons a experimentat cu stimularea electrică transcraniană (tDCS), care trimite curent electric de slabă intensitate în creier prin electrozi atașați de cap.
Neurostimularea vine în diferite forme, dar toate pornesc de la aceeași idee: trimiterea de mici șocuri electrice anumitor părți ale creierului pentru a-i modifica activitatea.
Unele utilizări ale acestei metode sunt deja bine stabilite: stimularea magnetică transcraniană este folosită în spitale și clinici pentru a trata depresia. O altă versiune, stimularea profundă a creierului, presupune implantarea electrozilor în creier și este folosită de mulți ani pentru ameliorarea simptomelor bolii Parkinson.
„M-a ajutat să mă trezească puțin și să pună lucrurile în mișcare”, a spus Gibbons.
Neurostimularea la domiciliu, o practică tot mai populară
Cele mai multe tehnici de neurostimulare folosesc electrozi – conductori de electricitate – care se plasează în anumite locuri de pe cap. Acești electrozi trimit impulsuri electrice mici prin craniu spre creier.
Tratamentele prin neurostimulare se conduc de obicei în spitale sau în cabinetele medicale, dar, mai nou, neurostimularea la domiciliu este o practică tot mai folosită de diferite persoane ce spun că în acest fel își îmbunătățesc starea mentală și pot lucra sau studia mai bine. Alții spun că prin această metodă pot intra într-o stare de meditație mai profundă și gândirea le este mai clară.
Dispozitivele ce pot fi folosite de acasă sunt disponibile online și costă între 40 și 500 de dolari. Nu sunt mai mari decât o telecomandă sau un telefon mobil; bateriile, curelele, serul fiziologic și celelalte accesorii necesare pentru a trimite impulsuri slabe de electricitate în creier se vând uneori separat.
În ciuda faptului că au devenit tot mai populare, mulți cercetători se opun folosirii dispozitivelor la domiciliu pentru că încă nu se cunosc destul despre cât sunt de sigure pe termen lung, potrivit lui Robert Reinhart, neurolog al Universității Boston.
„Vorbim despre injectarea de electricitate în creierul unei persoane. Cineva s-ar putea răni”, a spus Reinhart. „Trebuie să înțelegem mai bine ce pot face aceste instrumente, inclusiv orice consecințe nedorite pe care le-ar putea avea.”
Depresia și anxietatea, principalele motive pentru care oamenii folosesc această metodă
Oamenii folosesc metodele de neurostimulare acasă pentru a trata bolile mintale și pentru a-și îmbunătății performanța mintală, potrivit lui Anna Wexler, profesor asistent de etică medicală și politică sanitară la Univeristatea din Pennsylvania.
„Depresia și anxietatea sunt principalele două indicatoare pentru oameni”, a spus Wexler. „Dar alte motive pentru care oamenii le folosesc sunt pentru îmbunătățirea [performanței], deci pentru a îmbunătăți concentrarea, memoria, lucruri de genul acesta.”
Neurostimularea la domiciliu a început cu adevărat la începutul anilor 2010, a spus Wexler, în ciuda opoziției din partea medicilor și a oamenilor de știință, care erau îngrijorați de siguranța pacienților.
Reinhart a condus un studiu publicat anul trecut în revista Nature Neuroscience, care a descoperit că impulsurile electrice de slabă intensitate trimise creierului par să îmbunătățească memoria adulților de vârste mai înaintate pentru cel puțin o lună de zile. La acest studiu au participat 150 de persoane cu vârste cuprinse între 65 și 88 de ani la care nu fusese detectată nicio boală neurologică.
Pacienților li s-a cerut să poarte o cască cu electrozi timp de 20 de minute patru zile la rând. Tipul de stimulare era asemănător cu tDCS, dar utiliza un curent electric diferit.
S-a remarcat atunci faptul că, pe lângă beneficiile pe care le aduce tratamentelor efectuate în clinici, neurostimularea ar putea ajunge într-o bună zi să fie ceva normal, la fel cum oamenii consumă cofeină pentru a fi mai alerți, a spus Reinhart.
„Îți poți imagina un posibil viitor în care oamenii folosesc stimularea”, a remarcat Reinhart.
„Nu mai am aceeași ceață mintală”
Între timp, stimularea electrică transcraniană a ajuns un subiect foarte dezbătut pe internet. Printre cei interesați se numără și Phil Doughan, în vârstă de 66 de ani.
În ianuarie, Doughan a cumpărat un dispozitiv tDCS de la furnizorul de echipamente medicale Caputron, pe care a plătit 450 de dolari, în speranța că îi va îmbunătății sesiunile de meditație și îl va ajuta să scape de oboseala mintală pe care o atribuia vârstei.
„Nu caut să repar ceva ce cred că este defect; mă interesează să îmi îmbunătățesc mintea”, a spus Doughan.
Kathie Kane-Willis, în vârstă de 53 de ani, a spus că folosește un dispozitiv tDCS pe care l-a cumpărat online cu 250 de dolari pentru ameliorarea unor simptome de lungă durată cu care a rămas după ce s-a îmbolnăvit cu Covid-19, inclusiv oboseala mintală.
De când a cumpărat dispozitivul anul trecut, Willis a spus că multe dintre simptomele ei au dispărut. „Nu mai am aceeași ceață mintală”, a spus Willis, care a precizat că folosește aparatul timp de 20 de minute de cel puțin două ori pe zi. „Chiar te calmează; este aproape ca meditația.”
Capacitatea dispozitivelor folosite la domiciliu de a îmbunătăți performanța mintală rămâne de dezbătut, potrivit lui Reinhart, care a observat că publicul a adoptat tehnica tDCS mai repede decât pot oamenii de știință să o studieze.
Neurostimularea nu este lipsită de riscuri
Wexler a spus că nu se așteaptă ca neurostimularea să aibă un succes răsunător până când studiile nu arată fără dar și poate că practica este una benefică.
„Întrebarea este dacă funcționează cu adevărat. Ar putea fi placebo, s-ar putea să nu funcționeze deloc”, a spus Wexler.
În 2016, într-un editorial apărut în revista Annals of Neurology, profesorul asociat de neurologie de la Școala Medicală Harvard, dr. Michael Fox, a avertizat că neurostimularea la domiciliu vine cu anumite riscuri, unele dintre ele fiind mai greu de depistat.
Printre efectele secundare se numără mâncărimea, senzații de furnicături și mici arsuri. Fanii folosirii metodei acasă spun că efectele secundare nu sunt grave, dar neurostimularea ar putea avea și mai multe efecte: ar putea îmbunătăți unele abilități cognitive în detrimentul altora, potrivit lui Fox.
Fox a spus că ar prefera ca oamenii interesați de neurostimulare să o utilizeze sub supravegherea medicului, dar că cei care o folosesc acasă văd lucrurile altfel: „ne modificăm funcția creierului în mod obișnuit cu lucruri precum cofeina și alcoolul. Pot să cumpăr o cafea sau o bere de la raft – de ce nu pot cumpăra un dispozitiv de stimulare a creierului de la raft?”
