În cadrul unui Monolog, Anastasia a povestit că fiul i-a fost furat acum un an și jumătate de către fostul concubin, tatăl copilului, iar de atunci nu mai știe nimic de el, transmite Ultimelestiri.md.
„Noi ieșisem din casă, erau Floriile, și ne duceam împreună la părinți. Am fost atacată în plină stradă de către fostul concubin și de către alți doi bărbați, mi-au smuls copilul din brațe și din acel moment nu l-am mai văzut, am rămas doar cu un papuc al copilului. De atunci tot caut soluții, la cine să mă mai adresez, unde să mă mai duc și ce să fac ca să-mi pot vedea copilul, să cunosc informații despre el și să pot să-l apăr”, spune Anastasia.
Chiar în ziua incidentului, Anastasia a alertat Poliția și a încercat să depună o plângere, însă organele de drept nu au fost cooperante, spune ea.
„Eu am apelat la organele tutelare, la Poliție. Chiar în ziua răpirii am sunat la 112 și nu s-a apropiat niciun echipaj de Poliție. M-am dus la inspectorat, am fost ținută afară vreo patru ore, nu am putut depune nici măcar o plângere. Am fost sunată și de șeful Poliției, care mi-a spus: «Ce răpire, Anastasia? El este tată, tatăl nu poate să-și răpească copilul».”
După ce cuplul s-a despărțit, bărbatul fiind de nenumărate ori violent cu Anastasia, cei doi au decis să îngrijească de copilul lor comun în baza unui grafic provizoriu. După un timp în care copilul se afla pentru anumite perioade doar cu tatăl său, Anastasia spune că a observat primele semne de abuz sexual.
„Acum doi ani, în decembrie, rapoartele de expertiză au depistat abuz sexual, psihologic și fizic. Din acel moment, eu am tăiat orice legătură cu tatăl, adică fostul concubin. El a început să mă și șantajeze atunci. În prezent, este deschis dosar penal la Orhei, căci acolo a avut loc fapta, și este pe rol anume abuzul dat”, spune Anastasia, menționând că la o etapă anume dosarul a fost închis de procuror, însă, la insistența ei, cauza a fost redeschisă.
Femeia spune că s-a adresat la trei experți din Moldova pentru a obține un raport valabil privind abuzurile comise asupra copilului, însă a fost refuzată de fiecare dată. Atunci, ea a mers în România.
„M-am dus la București, unde copilul a fost testat cu păpuși anatomice, cu desene, prin jocuri și astfel a fost depistat abuzul psihologic, sexual și fizic. Trei forme de abuz, iar copilul avea atunci doar vârsta de doi ani și câteva luni. El nu vorbea clar, avea doar reacții.”
Anastasia și-a amintit și despre alte incidente anterioare când copilul manifesta sau mima comportament sexual. „Credeam pe atunci că poate copilul l-a văzut pe tatăl său cu o altă femeie în pat și doar imită”; „Altă dată, l-am sunat și l-am rugat să-mi aducă copilul, însă el refuza. Prietena mea mi-a spus că «du-te la fața locului, cheamă Poliția și îl vei lua». Și, într-adevăr, doar cu Poliția îl puteam lua. Eu aveam frică să mă duc de una singură la el acasă. Când m-am dus cu Poliția, vă spun, el era gol, la fel și copilul, ambii. Și știți ce mi-a spus, cică se pregătea să mi-l aducă, adică se îmbrăcau ambii. (…) Acasă, la baie, l-am văzut pe copil cum încerca să-și introducă jucării în anus.”
În urma acuzațiilor aduse, bărbatul încearcă să schimbe situația în favoarea sa, spune Anastasia.
„El spune tuturor că el este salvatorul, mă făcea pe mine nebună. Eu singură am cerut să se facă expertiza psihologică și s-a dovedit contrariul. S-a stabilit că eu sunt stabilă emoțional, empatică, cu principii morale, adică am o caracteristică bună. Dar la el expertiza a arăta un abuz fizic crescut, abuz verbal crescut, adică el manipulează, un ego crescut, narcisist.”
Anastasia spune că s-a adresat mai la toate organele posibile pentru a-și căpăta copilul.
„Eu am fost la toate organele, Avocatul Poporului, Procuratură și multe altele. La protecția copilului m-am dus. Însă nimic nu se face. Eu am dat în judecată organele tutelare. Ei toți îmi spun că nu am făcut un grafic de întrevederi, dar vă spun că nici n-o să-l fac. Din ce cauză eu să fac graficul? E o capcană. În caz că eu fac graficul, judecătorul îmi poate zice «cum să-ți dau stabilire de domiciliu al copilului dacă tu vrei grafic? Na-ți grafic, dar copilul trăiește cu tata». Aici, în sistemul ăsta, e o capcană. În plus, el are statut de învinuit și copilul are statut de victimă. Cum poate să trăiască victima cu abuzatorul într-o casă? Unde s-a mai văzut asta?”
Anastasia mai menționează că bărbatul nu trăiește la domiciliul său din Orhei și nu prezintă copilul nici chiar la cererea judecătorului.
„De unde să am eu siguranța că el este îngrijit? Că el nu este abuzat în continuare? El nu prezintă copilul nicăieri. Când judecătorul a spus să prezinte copilul, să vadă cum se comportă în raport cu mine, mama, el nu l-a adus. Îl ține ascuns. Eu am dat și la Poliție să afle locul unde este copilul. Ei spun că la Orhei, adresa unde are reședință fostul concubin. Eu am fost acolo, am dormit și nopți pe acolo, nimic. Nu e la Orhei. Am mai întrebat din cunoscuții lui, din rudele lui. Ele spun că, de când s-a început toată situația asta, el nu mai e la Orhei.
Eu am angajat și un detectiv ca să-mi caute copilul și nu l-a găsit. Nu este înregistrat la nicio grădiniță, nicio instituție. Poate la particular se duce, idee nu am, numai pot să presupun.”
Anastasia, cu lacrimi în ochi, spune că în aprilie copilul va face cinci ani, iar totodată se împlinesc doi ani de când nu l-a mai văzut.
„E foarte micuț. Eu întotdeauna am spus că copilul are nevoie de mamă, de dragostea mamei, ca el să poată percepe lumea. De tată tot are nevoie, nu spun că nu, dar numai nu în așa situație, când el este în pericol.”
Anastasia spune că se simte neajutorată, întrucât autoritățile care ar trebui să apere copiii în fața unor asemenea pericole nu sunt de partea ei. „E o bătaie de joc. Eu încă caut ajutor și vreau să cred că în tot sistemul ăsta mai sunt oameni corecți.”
Situația pare să se agraveze deoarece, spune Anastasia, multe dovezi împotriva bărbatului dispar din dosar.
„Din dosar dispar acte. Iată un raport de expertiză psihologică unde se demonstrează că el are nivelul de sexualitate ridicat, că e narcisist, a dispărut. Eu am făcut cunoștință cu dosarul și sunt acte care dispar. Cum pot ele dispărea din dosar? Organele tutelare refuză să vină la mine acasă, să facă o analiză a condițiilor de trai.
Eu nu mai știu pentru ce au fost create organele acestea tutelare. Adică, când eu am decis să iau sub tutelă un copil, m-au ajutat, m-au îndrumat, m-au susținut. Dar în situația asta cu fiul meu… De fiecare dată când mă duceam, mă întrebau: «Dar cine-i el? Dar unde lucrează? Dar cum…?». Îi interesau doar statutul și finanțele. Cum să lași așa o situație gravă? Cum să lași copilul să fie abuzat în continuare de către un abuzator și să nu te implici? Eu nu știu, nu am cuvinte”, spune cu durere Anastasia.
