Medicul pornește de la situația frecventă în care o persoană are dureri difuze, este obosită, nu se poate odihni, doarme prost, are „ceață mentală” și alte tulburări cognitive sau psihologice, merge la medic, își face analize, iar răspunsul este: „N-ai nicio problemă, du-te și trăiește-ți viața, că n-ai nimic. Suferi de o slăbiciune psihologică, fii mai tare”, transmite Ultimelestiri.md.
Pautov subliniază că este foarte posibil ca medicul să nu cunoască suficient această afecțiune. El atrage atenția că mulți pacienți sunt etichetați pe nedrept drept „slabi psihic”, deși în spatele simptomelor stă o afecțiune neurobiologică reală.
Fibromialgia este descrisă ca o boală cu un spectru larg de simptome, care depășesc simpla durere. Sunt afectate mai multe sisteme ale organismului, iar intensitatea simptomelor fluctuează de la o zi la alta.
Pautov insistă asupra unei triade sugestive pentru fibromialgie. Prima este durerea cronică extinsă.
„Durerea este prezentă în partea superioară a corpului, în partea inferioară, pe dreapta, pe stânga și axial (pe centru). Dacă corpul este împărțit în cinci regiuni – superior stânga, superior dreapta, inferior stânga, inferior dreapta și axial – și există durere în cel puțin patru dintre acestea, criteriul este important pentru diagnostic”, spune specialistul.
Pautov menționează că, inițial, diagnosticul se baza pe „punctele sensibile”: occiput (ceafa, inserția mușchilor suboccipitali), trapez, zona deasupra și sub fese, cervical inferior, a doua coastă sub claviculă, epicondilul lateral (exteriorul cotului), zona genunchilor.
„Testarea se făcea prin apăsare cu degetul mare, cu o presiune suficientă cât unghia să se albească; dacă apăsarea provoca durere (arsură, înțepătură, junghi, durere surdă), punctul era considerat pozitiv. Astăzi, aceste puncte nu mai sunt singurul criteriu – fiind foarte subiective –, dar rămân orientative”, spune el.
După durere cronică extinsă, urmează oboseala, care este copleșitoare, persistentă, nu se ameliorează după odihnă sau somn și se resimte ca o epuizare profundă.
Cea de-a treia problemă ține de tulburările de somn. Mai exact, somnul este neodihnitor și apar dificultăți la adormire și la menținerea somnului, iar pacientul se trezește epuizat. La investigații EEG pot apărea unde alfa în somn profund – semn că, deși corpul pare să doarmă, creierul rămâne „prea treaz”.
Pe lângă această triadă, Pautov enumeră și alte simptome frecvente:
- Simptome cognitive („fibrofog”) – dificultăți de concentrare, memorie pe termen scurt afectată, confuzie mentală, gândire încetinită, cu impact major asupra vieții profesionale;
- Parestezii – amorțeli, furnicături;
- Dureri de cap / migrene;
- Sensibilitate senzorială – fotofobie (sensibilitate la lumină), fonofobie (la zgomote), sensibilitate la mirosuri și la variații de temperatură în episoadele dureroase.
„Fibromialgia este adesea asociată cu alte afecțiuni: sindrom de colon iritabil (adesea legat de disbioză intestinală), sindromul picioarelor neliniștite, depresie, anxietate, rigiditate matinală, simptome genito-urinare (vezică iritabilă, dureri pelvine, dismenoree), simptome gastrointestinale și uneori creștere în greutate sau disconfort toracic”, explică Pautov.
Medicul trece în revistă și istoria diagnosticării fibromialgiei. La începutul anilor 1800, afecțiunea a fost descrisă drept „reumatism muscular”, fiind identificate primele puncte sensibile dureroase la apăsare. În 1904 a primit denumirea de „fibrozită”, care sugera un proces inflamator.
Cum nu s-au găsit markeri inflamatori, boala a fost ulterior considerată „psihosomatică”, fiind pusă pe seama somatizării. Abia în 1976, termenul „fibrozită” a fost înlocuit cu „fibromialgie”.
În 1987, American Medical Association (AMA) a recunoscut fibromialgia drept entitate patologică distinctă, iar în 1990 American College of Rheumatology a publicat primele criterii standardizate de diagnostic. În 1992, Organizația Mondială a Sănătății a recunoscut fibromialgia ca boală cronică de sine stătătoare.
Pautov subliniază că, raportat la istoria medicinei, recunoașterea acestei boli este relativ recentă, iar cauzele exacte nu sunt încă pe deplin elucidate. Se bănuiesc factori genetici și de mediu, ca în multe alte afecțiuni.
Elementul central al fibromialgiei, explică medicul, este faptul că simptomele și durerile nu sunt cauzate de o problemă locală (mușchi, articulație etc.), ci de o disfuncție la nivelul sistemului nervos central.
Sistemul nervos devine mult prea sensibil la durere: pacienții resimt durere la atingeri foarte fine, cum ar fi atingerea hainelor. Pragul dureros este mult scăzut, iar neurotransmițătorii care inhibă durerea (serotonina, noradrenalina) pot fi în cantități reduse. În schimb, neurotransmițătorii excitatori (substanța P, glutamatul) pot fi crescuți.
Mecanismul presupus: stimularea nervoasă repetată duce la modificări neuronale și la coborârea pragului de activare pentru durere.
Mulți pacienți cu fibromialgie au în istoric:
- traumatisme (accidente, căzături, intervenții chirurgicale);
- infecții virale sau bacteriene (de exemplu, Epstein–Barr, boala Lyme, hepatita C, gripă);
- stres psihologic sever, traumă, abuz.
Pautov menționează și o predispoziție genetică importantă – se estimează o componentă ereditară de aproximativ 50%. Riscul de a dezvolta fibromialgie este mai mare dacă un părinte are boala. Au fost identificate și „gene candidate” implicate în transportorii de serotonină, receptorii de dopamină sau enzima COMT.
Cum se pune diagnosticul. Rolul excluderii altor boli
Medicul prezintă criteriile moderne de diagnosticare, elaborate de Colegiul American de Reumatologie în 2016. Ele includ trei condiții obligatorii:
- Scoruri de durere și de intensitate a altor simptome – calculate de medic pe baza unor chestionare. Se evaluează cât de mult și cât de des doare, tipul durerii (de ex. arsură, junghi), cât de insuportabilă este, dar și severitatea oboselii, a somnului neodihnitor, a simptomelor cognitive și somatice;
- Durere generalizată în minimum patru din cinci regiuni ale corpului (superior dreapta, superior stânga, inferior dreapta, inferior stânga, axial);
- Durata simptomelor – acestea trebuie să persiste de cel puțin 3 luni, la o intensitate relativ constantă.
Un pas esențial este excluderea altor afecțiuni. Medicul poate recomanda investigații de rutină precum VSH, proteina C reactivă, hemoleucograma, TSH și altele. Dacă aceste analize sunt normale și criteriile clinice sunt îndeplinite, diagnosticul de fibromialgie devine probabil. În funcție de context, pot fi cerute și alte teste (anticorpi antinucleari, factor reumatoid, analize metabolice).
Pautov insistă că, deși nu este „o veste bună” să primești un diagnostic de fibromialgie, este mult mai rău să ai boala nediagnosticată, să fii stigmatizat și să nu înțelegi de ce ai aceste simptome.
Medicul subliniază că abordarea non-farmacologică este prima linie de tratament.
Exercițiul fizic – „cea mai eficientă intervenție”
Exercițiul fizic este prezentat drept cea mai eficientă formă de terapie în fibromialgie. Problema, spune Pautov, este că pacientul cu dureri, oboseală și somn prost va găsi foarte greu resurse să înceapă să se miște. El propune „regula de aur”: start low, go slow – începi de jos și crești încet.
Exemple de pași mici:
- dacă ești sedentar, mai întâi îți cumperi pantofi sport;
- apoi faci o tură în jurul blocului sau curții;
- continui câteva zile, apoi crești treptat durata: 10 minute pe zi, apoi 15, apoi mai mult.
Exercițiile aerobice (mers, înot, ciclism) sunt considerate cele mai eficiente pentru starea generală și funcția fizică. Exercițiile de forță (greutăți, benzi elastice) pot reduce durerea și sensibilitatea la nivelul punctelor dureroase, iar exercițiile de flexibilitate (stretching, yoga, Tai Chi, Qigong) ajută la somn și scad rigiditatea.
Mișcarea contribuie la reechilibrarea neurotransmițătorilor, la creșterea dopaminei și adrenalinei/noradrenalinei și la îmbunătățirea somnului.
Reglarea somnului
Pautov consideră reglarea somnului „absolut esențială”. Somnul bun oferă energie pentru mișcare, iar mișcarea îmbunătățește somnul. Pacientul cu fibromialgie trebuie să fie mult mai riguros decât o persoană fără boală:
- culcat la aceeași oră;
- cameră răcoroasă, întunecată, liniștită;
- fără ecrane (TV, telefon) înainte de culcare;
- rutină clară de pregătire pentru somn.
Intervenții psihologice
Terapia cognitiv-comportamentală este menționată ca utilă pentru modificarea gândirii negative și reducerea catastrofizării, adică a tendinței de a vedea totul în negru. Medicul subliniază că durerea nu poate fi atenuată doar prin medicamente, iar modul în care pacientul se raportează la durere contează foarte mult.
Dieta antiinflamatorie
O dietă de tip mediteranean – bogată în legume, fructe, cereale integrale, grăsimi sănătoase – sprijină echilibrul microbiomului intestinal. Pautov menționează că unii pacienți relatează o ameliorare a simptomelor atunci când reduc alimentele proinflamatorii (de exemplu, gluten, anumite lactate). Lactatele fermentate pot fi mai bine tolerate.
Printre suplimentele care pot fi de ajutor, în special dacă există deficite, sunt amintite vitamina D, coenzima Q10, acetil-L-carnitina – cu precizarea că dovezile sunt limitate, dar pot fi un sprijin dacă sunt folosite responsabil.
Vitamina D scăzută poate fi un semnal că pacientul nu petrece suficient timp în aer liber; odată cu introducerea plimbărilor și activității fizice, nivelul de vitamina D poate crește.
Tratament medicamentos
Pautov enumeră și medicamentele utilizate de ani de zile în fibromialgie:
- amitriptilină;
- duloxetină;
- pregabalină.
El menționează că, în 2025, Administrația Americană pentru Alimente și Medicamente (FDA) a aprobat un nou medicament special pentru fibromialgie – Tonmya.
Ținta principală a acestuia este somnul neodihnitor, o caracteristică centrală a bolii. Medicamentul se administrează sublingual, are absorbție rapidă, reduce durerea și îmbunătățește calitatea somnului, fiind, potrivit datelor prezentate, bine tolerat. În prezent este aprobat doar în Statele Unite, dar există așteptări ca, în timp, să ajungă și în Europa.
Până atunci, subliniază medicul, responsabilitatea pentru un somn cât mai bun rămâne în principal la pacient: igienă a somnului, mișcare, reducerea stresului.
Fibromialgia are un impact socioeconomic important. Pautov menționează că:
- dizabilitatea (incapacitatea de a lucra) este estimată la circa 54% înainte de diagnostic și coboară la aproximativ 16% după ce diagnosticul este clar stabilit;
- șomajul și absenteismul sunt crescute;
- „prezenteismul” – situația în care pacientul se prezintă la muncă, dar nu poate munci eficient – este de asemenea frecvent.
Ca strategii de adaptare, el recomandă, atunci când este necesar:
- trecerea temporară la jumătate de normă;
- schimbarea unui job foarte solicitant fizic;
- reducerea stresului profesional.
Prognosticul este considerat relativ bun:
- fibromialgia nu este o boală progresivă;
- nu este degenerativă;
- nu provoacă leziuni structurale ale mușchilor, articulațiilor sau organelor;
- speranța de viață este normală;
- simptomele persistă, dar cu intensitate fluctuantă, alternând perioade mai bune cu exacerbări, adesea declanșate de stres.
În concluzie, Mihail Pautov arată că fibromialgia a trecut, în percepția medicală, de la o „boală închipuită” la o afecțiune neurobiologică complexă, recunoscută științific.
„Conceptul-cheie este „sindromul de sensibilizare centrală”: sistemul nervos central procesează anormal durerea și informațiile senzoriale. Diagnosticul modern este centrat pe pacient, pe scoruri de durere și de simptome, nu doar pe testarea unor puncte dureroase. Deși nu există încă un tratament curativ, o înțelegere profundă a bolii și o abordare holistică – mișcare, somn, dietă, intervenții psihologice, tratament medicamentos când este necesar – pot duce la controlul simptomelor, la îmbunătățirea funcționării și la o calitate mai bună a vieții”, a conchis Mihail Pautov.
