„Sunt născută acolo, în Siberia, Ural. În orașul Kurgan. Am venit micuță, dar îmi iubesc țara că trăiesc aici. Este dureros și până în ziua de azi, că numai sunt părinții, buneii”, a spus o femeie, transmite Ultimelestiri.md, cu referire la tvn.md.
„Am avut deportat bunelul, tata, bunica și moșul meu. Drumul le-a fost foarte greu, îi duceau, cum tatăl spunea, în vagoane ca pe vite, bărbați, femei, le aruncau niște scrumbie, apă nu le dădea, care mureau, îi azvârleau”;
„Venim să îi comemorăm și să, așa cum înțeleg eu, să nu se mai repete ceea ce a fost. Să trăim în pace și liniște”, au mai spus oamenii.
Organizatorii evenimentului au subliniat importanța păstrării memoriei dimensiunea tragică a acelei perioade.
„Principalul angajament pe care trebuie să îl aibă o astfel de activitate este să păstrăm memoria celor care au suferit de ororile sovietice, ca instrument împotriva uitării și ca instrument împotriva repetării istoriei”, Mihail Tican, Gerant interimar al Consulatului General al României la Bălți.
„Comemorăm zeci de mii de familii distruse, de sorți distruse, comemorăm astăzi, ne aducem aminte astăzi, mai bine zis, de distrugerea întregului spațiu, acea fărâmă de intelectualitate care fusese în Basarabia după 1941, după cel de Al Doilea Război Mondial, cumva a fost încercat de a fi distrus în această noapte”, Dorian Revenco, Protopop de Bălți din cadrul Episcopiei de Bălți a Mitropoliei Basarabiei.
„Noi suntem puțini, dar noi ne cunoaștem unul cu altul, ne stimăm, și de aceea, memoria noi trebuie să o transformăm într-un fundament pentru cimentarea identității naționale, pentru iubirea față de patrie”, Nicolae Uncuța, președintele Asociației „Victimele represiunilor comuniste”, Bălți.
Al doilea val de deportări staliniste din Basarabia, a avut loc în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949 a afectat peste 11.000 de familii.
