Alina povestește că tatăl ei a fost mereu un bărbat care adopta un mod sănătos de viață, nu fuma și nici nu consuma alcool. Totul s-a schimbat pe data de 20 martie curent, când bărbatul a început să simtă niște dureri abdominale, transmite Ultimelestiri.md.
„El era un om care ducea un mod sănătos de viață, făcea sport, un om foarte activ, punctual, disciplinat. (…) Tatăl meu a fost un om foarte bun, atent și implicat în sens familial. Petreceam foarte mult timp în familie. El nu avea vicii, nu fuma și nici nu consuma alcool, făcea sport, mânca sănătos”, menționează tânăra.
Alina mai spune că acum un an, bărbatul, după o carieră în forțele de Poliție, a fost angajat în cadrul Inspectoratului General de Carabinieri (IGC). La angajare, acesta a fost examinat medical și era perfect sănătos.
„Viața noastră s-a schimbat pe 20 martie. Seara, el ne-a comunicat mie și mamei că are niște dureri abdominale. Noi am insistat să se adreseze la urgență. Tata a sunat, medicii au venit și au spus că nu este un motiv întemeiat pentru internare.
După o oră el ne-a spus că durerile s-au acutizat. Noi am sunat la nașă, care lucrează la urgență, și am rugat să insiste ca să-l interneze. Așa și s-a întâmplat. A doua ambulanță l-a dus la spital. Acolo i s-a pus o diagnoză neconfirmată – hemoroizi interni. I s-a făcut analiza sângelui, care nu a scos în evidență ceva grav, i-au făcut și o perfuzie. Apoi i s-a făcut și o îndreptare la spitalul MAI, acolo unde se lecuiesc lucrătorii din cadrul ministerului”, povestește Alina.
A doua zi, bărbatul s-a adresat unui coleg de serviciu și împreună au plecat la Chișinău.
„Ei s-au adresat la registratură și au aflat că medicul care trebuia să-l examineze nu este, însă va fi examinat de alt medic proctolog. După examinare, medicul i-a spus că cu acea problemă putea să stea la Bălți și să se trateze cu niște lumânărele. La insistența colegului de serviciu, tata a fost internat”, spune tânăra.
Alina povestește că vineri, 21 martie, tatălui ei nu i s-au făcut și alte investigații, ci doar o injecție și niște perfuzii. Spre seară, durerile abdominale s-au acutizat.
„Noi am insistat să se adreseze la medicul de gardă. El toată noaptea a petrecut-o pe coridoare din cauza durerii, pentru că nu putea sta. Când s-a adresat la asistenta medicală, ea i-a spus să plece să se culce pentru că i-au fost deja administrate medicamentele.
Sâmbătă dimineața iarăși am sunat să vedem cum se simte. El ne-a confirmat că durerile sunt tot mai acute și mai acute, și deja și el era în panică, pentru că se simțea foarte rău. Mama a sunat la un coleg de serviciu, care a sunat în unitatea militară unde activa tata ca să dea un semnal de alarmă să fie ajutat, pentru că nimeni nu îi făcea nimic, iar durerile se acutizau. Acest prieten avea un doctor la care se adresase în acel spital și s-a dus să vadă care e situația. Ulterior, tatălui i s-a mai administrat o perfuzie, iar medicul i-a spus că dacă el poate să tolereze perfuzia, atunci vor continua cu tratament medicamentos. I s-a mai administrat analgezice o doză mare. Atunci durerile i s-au mai atenuat. Însă, spre seară, ele s-au acutizat din nou”, își amintește Alina.
Alina, alături de mama sa, se aflau peste hotare în acel moment, întrucât tânăra studiază în altă țară. Odată ce starea tatălui nu se îmbunătățea, s-a decis ca mama să revină acasă.
Tânăra mai povestește că, la spitalul MAI, tatălui ei așa și nu i-a fost pusă o diagnoză concretă.
„Au mers mai departe cu diagnoza cea preliminară de la Bălți. Duminică după-amiază, medicul a luat decizia să-i facă investigații, OSG și radiografie”, spune Alina.
În urma investigațiilor, medicii au descoperit că în abdomenul bărbatului este lichid. „Ei nu s-au alarmat că în cavitatea abdominală a fost găsit un lichid și l-au lăsat așa. Abia luni, 24 martie, a urmat intervenția chirurgicală.”
Mama Alinei se afla deja în Moldova, la spital, atunci când bărbatul era operat. Tânăra mărturisește că, în urma intervenției, medicul nici nu a discutat față-n față cu ea, ci i-a spus la telefon că „nu trebuia să fie într-un bărbat de 46 de ani un intestin putred”.
Familia lui Eugen a aflat că medicii i-au tăiat circa 50 cm din intestin și că el era intubat.
„Pe 25 martie, el se afla încă la spitalul MAI. Pe 26 martie, medicii de acolo au decis să-l transfere la Spitalul de Urgență din cauză că spitalul MAI nu deține aparat de susținere a rinichilor. Noi nu știam că postoperatoriu tatălui meu nu-i mai funcționau rinichii și ficatul. Ei nu l-au transferat imediat după operație, ci l-au lăsat așa o zi, să se infecteze”, povestește Alina.
Aflând despre toate acestea, Alina a decis să vină și ea în Moldova. Astfel, pe data de 26 martie, familia lui Eugeniu a plecat la IMU pentru a afla informații despre sănătatea lui.
„Acolo ne-au spus că el este la o operație și noi am stat și am așteptat să vorbim cu medicul care i-a efectuat operația. Intervenția a fost foarte lungă.
Ulterior, medicul care l-a operat, alături de alți medici, a făcut Consiliu unde ne-au chemat și pe noi. Prima întrebare acordată a fost ce stil de viață ducea pacientul. Noi am spus că tata nu avea vicii, făcea sport, nu suferea de boli cronice. Ei ne-au spus că tata a fost adus la Spitalul de Urgență într-o stare critic de gravă. Avea ochii galbeni, rinichii nu funcționau, ficatul nu funcționa, din cauză că a fost intubat urma să dezvolte pneumonie. Medicii nu au dat nicio prognoză.
La Consiliu, doctorii au accentuat că ei răspund de starea pacientului de pe data de 26 martie, când a fost spitalizat. Însă de ceea ce s-a întâmplat la spitalul MAI ei nu răspuns.
Cert este că într-un timp scurt, de vineri până luni, inclusiv marți, a fost adus la o stare critic de gravă. Lucru accentuat și de medicii de la IMU”, povestește tânăra.
Alina mai spune că medicii i-au diagnosticat tatălui ei tromboză mezenterială.
„Problema deja nu era în diagnoză, ci în ceea ce s-a dezvoltat după operația de la MAI. Asta i-a agravat și mai tare starea”, spune tânăra.
În dimineața de 27 martie, Alina a aflat tragica veste că tatăl ei nu mai este. La ora 02:00, bărbatul s-a stins din viață.
„La cinci dimineața m-am trezit pentru că am auzit ușa. Credeam că mama și bunica vor să plece la spital fără mine. Când am ieșit în camera de zi i-am văzut pe doi colegi ai tatei, pe fratele lui și ambulanța. Atunci am înțeles că tatăl meu nu mai este.
(…) Toată ziua mama a fost nevoită să se stăpânească și să organizeze cele necesare pentru înmormântare, dar eu nu am putut. Mi-a fost rău de câteva ori în timpul zilei”, spune printre lacrimi Alina.
Tânăra consideră că și medicii poartă vină pentru moartea tatălui ei și tot ce vrea este ca cei vinovați să răspundă.
„Am decis să fac publice circumstanțele care au dus la moartea tatălui meu pentru că consider că o parte din vină o au medicii care nu i-au acordat ajutor la timp. Ei au parte de vină și ar trebui să răspundă. Să facă o anchetă și să fie pedepsiți cei care sunt vinovați. Nu e normal ca tatăl meu, care era perfect sănătos, de vineri, într-un timp atât de scurt, să soldeze cu deces. Am depus o plângere la Procuratura Generală și la Ministerul Sănătății. Vreau și sper să se facă dreptate”, mărturisește Alina.
Amintim că, pe data de 27 martie, Inspectoratul General de Carabinieri a anunțat despre decesul lui Eugeniu Huzun, comandant de grup al Plutonului 1 al Companiei 2 din cadrul Unității Militare 1003.
