Rezultatele, publicate în revista Neuroscience, aduc o perspectivă proaspătă asupra modului în care ideologia extremă se poate reflecta în biologia noastră. Și, mai interesant, nu toate autoritarismele arată la fel la nivel neurologic, transmite Ultimelestiri.md cu referire la playtech.ro.
Pentru acest studiu, echipa de cercetare a recrutat 100 de tineri spanioli, cu vârste între 18 și 30 de ani, fără antecedente de tulburări psihiatrice. Aceștia au fost supuși unor scanări RMN detaliate și au completat chestionare psihologice menite să măsoare nivelul de autoritarism de dreapta și de stânga, precum și trăsături precum anxietatea, impulsivitatea și controlul emoțional.
Autoritarismul de dreapta a fost definit ca susținerea valorilor tradiționale și promovarea unor măsuri punitive pentru controlul social. De cealaltă parte, autoritarismul de stânga a fost descris ca dorința de a răsturna violent structurile actuale de putere și de a pedepsi autoritățile existente.
Rezultatele au fost surprinzătoare: persoanele cu viziuni autoritare, indiferent de orientare, prezentau diferențe clare în regiuni ale creierului implicate în raționamentul social și reglarea emoțiilor față de participanții cu opinii mai moderate. Această observație întărește ideea că extremismul nu este doar o alegere ideologică, ci poate avea rădăcini adânci în structura cerebrală.
Diferențe fundamentale între autoritarii de dreapta și cei de stânga
Deși ambele categorii prezentau modificări semnificative față de grupul de control, diferențele dintre autoritarii de dreapta și cei de stânga erau și ele notabile.
Autoritarii de dreapta aveau un volum mai mic de materie cenușie în cortexul prefrontal dorsomedial, o zonă esențială pentru înțelegerea gândurilor și perspectivelor altor persoane. Practic, această regiune ne ajută să empatizăm și să anticipăm comportamentele celorlalți, ceea ce sugerează că cei cu tendințe autoritare conservatoare ar putea avea dificultăți în a înțelege punctele de vedere diferite de ale lor.
În schimb, autoritarii de stânga prezentau o grosime redusă a cortexului în insula anterioară dreaptă, o regiune asociată cu empatia emoțională și inhibiția comportamentală. Această zonă a fost anterior legată de fenomene precum dezgustul moral și capacitatea de autoreglare emoțională, ceea ce indică un profil neuropsihologic diferit față de colegii lor conservatori.
Mai mult, chestionarele completate de participanți au scos la iveală un alt element comun: atât autoritarii de dreapta, cât și cei de stânga tind să acționeze impulsiv în situații emoțional negative. Totuși, cei de stânga s-au dovedit a fi în general mai anxioși, potrivit rezultatelor studiului.
Ce înseamnă aceste descoperiri pentru înțelegerea extremismului politic
Această cercetare deschide un nou capitol în studiul extremismului politic, sugerând că predispoziția spre ideologii autoritare ar putea avea o componentă neurologică importantă. Nu este vorba doar de influențe culturale, educaționale sau sociale, ci și de modul în care funcționează creierul fiecărui individ.
Este important de menționat că studiul este printre primele care face o distincție clară între autoritarismul de dreapta și cel de stânga la nivel cerebral, în loc să le trateze ca pe un fenomen omogen. Această abordare ar putea ajuta la dezvoltarea unor strategii mai eficiente de prevenire a radicalizării, bazate nu doar pe educație, ci și pe înțelegerea profundă a factorilor biologici care contribuie la polarizarea politică extremă.
Totodată, rezultatele ne oferă un cadru nou pentru a interpreta valul de populism și extremism care capătă tot mai multă amploare pe scena politică globală. Dacă aceste tendințe sunt parțial înrădăcinate în biologia creierului uman, atunci lupta împotriva extremismului devine nu doar o bătălie ideologică, ci și una care implică înțelegerea și gestionarea vulnerabilităților noastre cognitive.
Pe viitor, astfel de studii ar putea contribui la conturarea unor programe de educație civică și reziliență emoțională mai bine adaptate la diversitatea neurologică a populației, oferind astfel un răspuns mai eficient la provocările generate de extremismul politic.
