„M-am convins că probabil cea mai sigură meserie din lume este cea de grădinar”, a mărturisit recent Martin Wolf, comentator economic principal al Financial Times, transmite Ultimelestiri.md, cu referire la stirileprotv.ro.
Părea logic. Există unele lucruri pe care computerele pur şi simplu nu le pot face. A doua zi dimineaţă, FT a publicat articolul „Grădinile cultivate de AI”, în care descria sisteme inteligente de irigare prin picurare, detectoare de dăunători, sisteme laser pentru sperietori şi un robot de plivit alimentat cu energie solară. Oof, exclamă cu umor autorul articolului.
Nu este foarte clar în ce măsură sperietoarea laser şi robotul de plivit buruieni vor ameninţa cu adevărat locurile de muncă ale grădinarilor umani, dar perspectiva ne reaminteşte că există o diferenţă între un loc de muncă şi o sarcină de lucru, scrie Tim Harford.
Majoritatea locurilor de muncă sunt ansambluri de sarcini interconectate.
Un grădinar trebuie să facă totul, de la tuns iarba şi plivit, la diagnosticarea infestării cu dăunători, proiectarea unui spaţiu exterior sau – cel mai greu dintre toate – comunicarea cu un client dificil. Diferite sisteme de AI l-ar putea ajuta la îndeplinirea majorităţii acestor sarcini, deşi rezultatul probabil nu este dispariţia meseriei de grădinar, ci schimbarea formei acesteia.
Întrebări vechie care așteaptă răspunsuri noi
Întrebarea este: cum va schimba fiecare nouă aplicaţie de AI forma activităţii noastre? Şi ne vor plăcea locurile de muncă reorganizate disponibile după această transformare?
Inteligenţa artificială generativă poate fi nouă, dar aceste întrebări nu sunt. Ele datează încă de la protestele luddiţilor (persoană care se opunea introducerii de noi tehnologii – n.r.) de la începutul secolului al XIX-lea, când muncitorii textilişti cu înaltă calificare au văzut că maşinile îndeplinesc cele mai grele sarcini ale muncii lor, permiţând înlocuirea lor cu muncitori slab plătiţi şi cu mult mai puţină experienţă, reaminteşte Tim Harford.
Şi care vor fi răspunsurile la aceste întrebări vechi? Ele depind atât de tehnologie, cât şi de meseria în sine.
Putem trage o lecţie din două precedente contrastante: foaia de calcul digitală şi căştile de ghidare pentru depozite, precum „unitatea Jennifer”. Foaia de calcul digitală, care a apărut pe piaţă în 1979, a îndeplinit instantaneu şi fără cusur sarcinile efectuate anterior de contabili, iar profesia contabilă a trecut pur şi simplu la probleme mai strategice şi creative, modelând diferite scenarii şi riscuri. Cine nu vrea un contabil creativ?
Unitatea Jennifer este o cască ce ghidează lucrătorii din depozite în timp ce aceştia se grăbesc să ia marfa de pe rafturi, dând instrucţiuni la ureche în timp ce le urmăreşte ultima mişcare şi le ghidează următoarea. Unitatea elimină ultima urmă de efort cognitiv dintr-o muncă fizică solicitantă, care era deja obositoare. Este un contrast puternic faţă de foaia de calcul digitală, care a eliminat cea mai plictisitoare parte a unei munci variate şi care necesită un nivel ridicat de calificare.
Lecţia este: AI-ul poate face o muncă plictisitoare şi mai plictisitoare şi o muncă interesantă şi mai interesantă.
Priceperea
Noi date şi o nouă perspectivă asupra acestor întrebări vin de la cercetătorii MIT David Autor şi Neil Thompson. Autor şi Thompson încep o nouă cercetare intitulată „Priceperea” („Expertise”) punând o întrebare: ne-am aştepta ca funcţionarii contabili şi funcţionarii de inventar să fie afectaţi în mod similar de automatizare?
Există mai multe abordări bine stabilite pentru a analiza această întrebare şi toate sugerează că răspunsul este „da”. În trecut, ambele tipuri de funcţionari petreceau mult timp efectuând sarcini intelectuale de rutină, cum ar fi identificarea discrepanţelor, compilarea inventarelor sau a tabelelor de date şi efectuarea de operaţii aritmetice simple la scară largă. Toate aceste sarcini erau de natură să poată fi efectuate de computere şi, pe măsură ce acestea au devenit suficient de ieftine, au preluat aceste sarcini. Având în vedere că aceleaşi sarcini erau supuse aceluiaşi tip de automatizare, pare logic ca ambele meserii să se schimbe în mod similar.
Dar nu asta s-a întâmplat. În special, spun Autor şi Thompson, salariile funcţionarilor contabili au crescut, în timp ce salariile funcţionarilor de inventar au scăzut.
Ce înseamnă un loc de muncă?
Acest lucru se datorează faptului că majoritatea locurilor de muncă nu sunt colecţii aleatorii de sarcini fără legătură între ele. Ele sunt pachete de sarcini care sunt îndeplinite cel mai eficient de aceeaşi persoană, din diverse motive, care nu sunt un mister. Dacă elimini unele sarcini din pachet, restul locului de muncă se schimbă.
Angajaţii din domeniul de inventariere au pierdut partea din job care necesita cea mai multă educaţie şi formare (aritmetica) şi au devenit mai mult nişte persoane care aranjează rafturi. Angajaţii din contabilitate au pierdut şi ei partea de aritmetică, dar ceea ce a rămas necesita judecată, analiză şi rezolvarea de probleme sofisticate.
Deşi acelaşi tip de sarcini a fost automatizat, efectul a fost acela de a transforma jobul de angajat în inventar într-unul care necesita mai puţină formare şi mai puţină pricepere, în timp ce angajaţii din contabilitate a trebuit să fie mai buni experţi decât înainte.
O întrebare ajutătoare
Îngrijorarea firească pentru oricine speră să aibă un loc de muncă peste cinci ani este ce ar putea face AI-ul acelui loc de muncă. Şi, deşi există puţine certitudini, cadrul conceptual al lui Autor şi Thompson sugerează o întrebare de clarificare: pare că AI-ul va prelua partea cea mai calificată a muncii dvs. sau partea necalificată, de care nu aţi reuşit să scăpaţi?
Răspunsul la această întrebare vă poate ajuta să preziceţi dacă slujba dvs. va deveni mai plăcută sau mai enervantă şi dacă salariul dvs. va creşte sau va scădea, pe măsură ce munca dvs. de expert va fi devalorizată, la fel cum s-a întâmplat cu luddiţii la începutul secolului al XIX-lea.
De exemplu, sistemele generative de inteligenţă artificială sunt excelente pentru brainstorming. Ele fac conexiuni neaşteptate şi produc o mulţime de idei variate, eliberând timp.
Dar pentru cineva a cărui meserie oferă ocazional oaze de brainstorming creativ într-un deşert de sarcini administrative mărunte, apariţia motoarelor industriale de brainstorming ar putea fi mai puţin eliberatoare.
Sau să luăm în considerare grădinarul. Poate că cea mai grea parte a meseriei sale este să scrie e-mailuri pentru clienţii care lucrează la birou şi care par mult mai familiarizaţi cu acest mediu decât cineva care îşi petrece majoritatea timpului în aer liber. La naiba cu sperietorile cu laser şi roboţii care smulg buruienile! Grădinarul are nevoie de un secretar AI, care să scrie şi să editeze. Iar tehnologia pentru asta există deja, conchide Tim Harford.
