Personalitatea sa a fost evocată la Muzeul Național al Literaturii Române, prin expoziția „Valentin Mândâcanu, omul potrivit la locul potrivit”, organizată cu prilejul împlinirii a 95 de ani de la nașterea sa, transmite Ultimelestiri.md cu referire la moldova1.md.
Majoritatea exponatelor – manuscrise, fotografii, scrisori – au intrat recent în patrimoniul muzeului, fiind donate de familia Mândâcanu. Publicul a putut admira și un tablou realizat de Roman Mândâcanu, tatăl publicistului. Cercetătorii au dezvăluit o latură mai puțin cunoscută a distinsului om de cultură: în anii 1951–1952 a fost actor la teatrul „Pușkin”, actualul Teatru Național „Mihai Eminescu”.
„Mare impact în rândurile vorbitorilor de limbă română a avut cartea Cuvântul potrivit la locul potrivit, apărută în 1979 – cel mai bun dicționar și îndreptar pentru vorbirea corectă”, a subliniat directoarea muzeului, Maria Șleahtițchi.
Valentin Mândâcanu a promovat limba română în vremuri marcate de interdicții. A fost marginalizat și dat afară din serviciu, dar a rămas neînfrânt. „S-a poziționat chiar împotriva colegilor de breaslă, spunând clar: limba noastră este limba română și trebuie să revenim la grafia latină”, a afirmat dr. hab. Elena Ungureanu.
Eseul „Veșmântul ființei noastre”, publicat în revista Nistru, a stârnit ecouri uriașe, în ciuda faptului că fragmente referitoare la alfabetul latin au fost cenzurate. „A fost ca o explozie. Rămâne până astăzi un text legendar”, a spus poeta Marcela Benea. „A pus tranșant problema corectitudinii limbii române și a inspirat începuturile Mișcării de Eliberare Națională”, a completat Ivan Pilchin, vicepreședintele Uniunii Scriitorilor.
Deși limba română și-a câștigat locul în societate, specialiștii avertizează că flacăra corectitudinii trebuie menținută vie. „Limbajul ne reprezintă, iar patrimoniul lingvistic este o comoară pe care trebuie să o cultivăm”, a subliniat Elena Ungureanu.
Valentin Mândâcanu s-a născut la 27 iulie 1930, în satul Mihăileni, raionul Râșcani. A fost deputat în Primul Parlament al Republicii Moldova și, în 2010, a primit „Ordinul Republicii”. S-a stins din viață la 29 octombrie 2012, rămânând un simbol al luptei pentru identitatea națională.
