Potrivit calculelor autorului, potențialul de mobilizare este format din 6.000–7.000 de forțe active, circa 15.000 de rezerviști și 1.500–2.500 de militari ai Grupului Operativ de Trupe Ruse (GOTR). Raportat la o populație estimată la 350.000 de locuitori, rezultă un potențial de mobilizare de aproximativ 7% — adică un locuitor din 14, transmite Ultimelestiri.md cu referire la tvrmoldova.md.
Analiza arată că în stânga Nistrului funcționează o structură militară completă, menținută în afara oricărui control internațional, dar integrată operațional în arhitectura de securitate a Federației Ruse. Forțele regiunii includ armata propriu-zisă, așa-zisul minister al Securității, miliții, cazaci și instituții militare.
Conform documentului, armata transnistreană este organizată în patru brigăzi de infanterie motorizată — Tiraspol, Tighina, Râbnița și Dubăsari — fiecare cu un efectiv total de circa 2.300 de soldați. Așa-zisul minister al afacerilor interne dispune de Detașamentul de trupe speciale „Dnestr”, Unitatea specială Parcani (tip carabinieri), Institutul de juridică din Tiraspol și Școala de cadeți din Bender.
Așa-zisul minister al securității are în subordine Detașamentul special „Scorpion”, Batalionul de escortă și Unitatea specială a vămii (utilizabilă ca infanterie). Printre formațiunile auxiliare se regăsesc oastea cazacilor (șapte zone), milițiile populare, Institutul militar, Centrul de pregătire militară și Școala militară Suvorov.
Analiza face trimitere și la o radiografie publicată în aprilie 2022 de publicația ucraineană „Militarnîi”, care a evaluat structura, dotarea și vulnerabilitățile sistemului militar transnistrean — descris drept sovietic, supus unor pretinse reforme sub consiliere rusă. Cele mai bine pregătite unități sunt batalionul „Dnestr” (MAI) și Detașamentul „Delta” (securitate).
Două dintre cele patru brigăzi sunt concentrate în aglomerarea Tiraspol–Parcani–Bender, unde se află și GOTR, completat în mare parte cu localnici cu cetățenie rusă. Analiza subliniază că această concentrare are ca scop protecția conducerii politice și militare a regiunii.
Cea mai mare unitate este brigada de infanterie motorizată din Tiraspol, circa 820 de militari, singura care dispune de batalion de tancuri. Batalionul separat de forțe speciale și batalionul de recunoaștere numără câte circa 200 de militari fiecare. În Tiraspol mai activează o companie pe lângă Statul-Major, două batalioane (comunicații și logistică – circa 470 de militari), un regiment de artilerie, circa 250, și un regiment de artilerie antiaeriană, circa 200.
Există și un batalion de menținere a păcii circa 700 de militari, format cel mai probabil din detașări temporare ale brigăzilor, care acționează în Zona de Securitate alături de contingentele Republicii Moldova și Rusiei.
Forțele transnistrene sunt dotate exclusiv cu armament și echipamente sovietice provenite din fosta Armată a 14-a a URSS. Regiunea dispune de sisteme antiaeriene, echipamente de geniu, poduri pontoane și excavatoare.
Potrivit mai multor surse, ar exista 18 tancuri T-64B (1976–1985), dintre care cel mult 12 funcționale. Tancurile sunt organizate într-un batalion cu două companii, având sediul în Volodimirovka, la câțiva kilometri de Tiraspol și de granița cu Ucraina.
Serviciul militar este în termen de un an. Așa-numita reformă militară presupune un program zilnic (08:00–18:00/19:00), cu recruți inclusiv în unitățile speciale și de recunoaștere. Printre unitățile considerate cel mai bine pregătite se numără „Dnestr” (MAI) și „Delta” (securitate), alături de Unitatea specială motorizată „Cobra” (BRDM-2), formată, de asemenea, din recruți.
