Persoanele care au fugit din ţară au declarat organizaţiei pentru drepturile omului că adolescenţi şi chiar elevi de gimnaziu au fost executaţi public, trimişi în lagăre de muncă sau supuşi umilinţelor publice brutale pentru că au consumat conţinut media străin interzis de regim, transmite Ultimelestiri.md cu referire la news.ro.
Relatările se bazează pe 25 de interviuri aprofundate realizate în 2025 cu nord-coreeni care au fugit din ţară între 2012 şi 2020, a declarat organizaţia.
Majoritatea aveau între 15 şi 25 de ani când au fugit.
Unul dintre intervievaţi a spus că oamenii, inclusiv elevii de liceu, au fost executaţi pentru că au vizionat „Squid Game” în provincia Yanggang, lângă graniţa cu China.
Radio Free Asia a documentat separat o execuţie pentru distribuirea emisiunii în provincia vecină Hamgyong de Nord în 2021.
„Luate împreună, aceste relatările din diferite provincii sugerează multiple execuţii legate de seriale”, a scris Amnesty.
Represiunea s-a intensificat sub conducerea liderului nord-coreean Kim Jong Un, al cărui regim aplică Legea din 2020 împotriva gândirii şi culturii contrareacţionare, care califică mass-media din Coreea de Sud drept „ideologie putredă care paralizează spiritul revoluţionar al poporului”.
Legea prevede între 5 şi 15 ani de muncă forţată pentru vizionarea sau deţinerea de seriale, filme sau muzică sud-coreene, cu pedepse mai severe – inclusiv moartea – pentru distribuirea de conţinut sau organizarea de vizionări în grup, a adăugat Amnesty în raportul său.
Persoanele intervievate au declarat că pedeapsa depinde adesea de bani.
„Oamenii sunt prinşi pentru aceeaşi faptă, dar pedeapsa depinde în totalitate de bani”, a spus Choi Suvin, 39 de ani, care a fugit din Coreea de Nord în 2019.
„Oamenii fără bani îşi vând casele pentru a strânge 5.000 sau 10.000 de dolari pe care să îi plătească pentru a ieşi din lagărele de reeducare”, a adăugat el.
Kim Joonsik, în vârstă de 28 de ani, a spus că a fost prins de trei ori în timp ce se uita la seriale sud-coreene înainte de a pleca în 2019, dar a evitat pedeapsa deoarece familia lui avea relaţii.
„De obicei, când elevii de liceu sunt prinşi, dacă familia lor are bani, primesc doar avertismente”, a spus el. „Nu am primit pedeapsa legală pentru că aveam relaţii”.
Alţii nu au fost atât de norocoşi.
Kim a spus că trei dintre prietenii de liceu ai surorii sale au fost condamnaţi la ani de muncă silnică la sfârşitul anilor 2010, deoarece familiile lor nu îşi puteau permite mita.
Mai mulţi evadaţi au descris cum, în copilărie, erau obligaţi să asiste la execuţii publice, ca parte a ceea ce autorităţile numeau „educaţie ideologică”.
„Când aveam 16, 17 ani, în gimnaziu, ne duceau la execuţii şi ne arătau totul”, a spus Kim Eunju, 40 de ani, care a fugit în 2019. „Oamenii erau executaţi pentru că se uitau la mass-media din Coreea de Sud sau o distribuiau. Este educaţie ideologică: dacă te uiţi, asta ţi se va întâmpla şi ţie”.
Amnesty a declarat că o unitate de poliţie specializată, cunoscută sub numele de „Grupul 109”, efectuează percheziţii la domiciliu şi căutări pe stradă fără mandat pentru a găsi materiale din presa străină.
În diferite regiuni, 15 intervievaţi au descris operaţiunile unităţii.
Un evadat şi-a amintit că ofiţerii spuneau: „Nu vrem să vă pedepsim aspru, dar trebuie să mituim şefii noştri pentru a ne salva propriile vieţi”.
În ciuda riscurilor, mass-media străine rămân larg răspândite în ţară, se arată în raport, fiind introdusă ilegal din China pe stick-uri USB şi vizionată pe laptopuri.
„Muncitorii o vizionează în mod deschis, oficialii de partid privesc şi citesc cu mândrie, agenţii de securitate se uită în secret, iar poliţia în siguranţă”, a spus unul dintre intervievaţi.
„Toată lumea ştie că toată lumea se uită, inclusiv cei care aplică represiunea”, au adăugat ei.
Brutalitatea descrisă de evadaţi este în concordanţă cu rapoartele din ultimii ani privind tratamentul aplicat de regim pentru presa din străinătate.
Oficialii sud-coreeni, anchetatorii ONU şi posturile de televiziune finanţate de SUA au documentat anterior execuţii publice şi condamnări la lagăre de muncă pentru ascultarea emisiunilor radio interzise sau distribuirea de filme şi muzică sud-coreene.
La începutul anului 2024, imagini difuzate de CNN arătau doi adolescenţi nord-coreeni condamnaţi la ani de muncă silnică pentru că au vizionat şi distribuit seriale sud-coreene.
Un raport al ONU privind drepturile omului publicat anul trecut avertiza, de asemenea, că regimul recurge din ce în ce mai des la execuţii publice pentru a instaura frica, inclusiv pentru infracţiuni legate de informaţii străine.
„Aceste mărturii arată cum Coreea de Nord aplică legi distopice, care înseamnă că vizionarea unui serial sud-coreean te poate costa viaţa – dacă nu îţi permiţi să plăteşti”, a declarat Sarah Brooks, director regional adjunct al Amnesty International.
