Alexandra Secrieru a povestit cu mândrie despre fiul său, despre relația pe care o avea cu el și reușitele pe care le obținea în domeniul sportului, transmite Ultimelestiri.md cu referire la unimedia.info.
„El îmi promitea că va fi un om mare în viață. El avea succese, îi plăcea lupta foarte tare. Chiar și când avea mâna în gips, el o scotea și lupta, pentru a demonstra că el o să ajungă unde vrea. Un an de zile a frecventat Taekwondo, apoi a trecut la MMA. Eu eram foarte fericită pentru faptul că el era lângă mine, îmi era ca un prieten. Stăteam seară de seară la vorbă, el îmi spunea totul și chiar îmi povestea și despre Delia, prietena lui”, a mărturisit Alexandra Secrieru.
Mama lui Daniel își aduce aminte fiecare detaliu din ziua tragediei. Aceasta, în ziua respectivă, se întorcea de la muncă și l-a rugat pe Daniel să vină să o întâmpine.
„În seara respectivă eu am vorbit cu el, el fusese la antrenamente, iar după m-a sunat să mă întrebe dacă poate, după ce mă întâlnește, să iasă cu Delia. I-am spus nu, avea timp să se plimbe cu ea până eu ajung, apoi după ce mă întâlnește să mergem împreună acasă. L-am sunat cu puțin timp înainte să ajung pentru a-i reaminti să nu uite să vină să mă întâlnească, iar după asta nu a mai răspuns la apeluri.”
Femeia spune că, în timp ce se apropia, a observat că traficul era îngreunat din cauza unui accident, iar, deși nu știa ce s-a întâmplat acolo, primul gând a fost către fiul ei.
„Când să ajung aproape de Strășeni, eram pe la Sireți, continuam să sun întruna, dar nimeni nu răspundea. Când am ajuns la semaforul din Strășeni am rugat șoferul să oprească, iar el mi-a zis că nu poate pentru că este un accident, iar eu am zis – cred că e copilul meu”.
După ce a coborât, Alexandra povestește că a văzut la sol o fată, iar părul semăna cu cel al Deliei. Deși femeia înțelegea că nu greșește, nu voia să accepte cele văzute.
„Am coborât după trecerea de pietoni, am dat să trec strada, eram foarte atentă fiindcă eram și cu o nepoată de nouă ani. Atunci am văzut-o pe Delia jos, apoi am văzut mulți copii în spatele stației. Erau foarte multe mașini de Poliție în jur, tremuram, eram sigură că acolo este și copilul meu pentru că eu îl sunam, dar el nu răspundea. Atunci am mers un pic mai încolo și am văzut încălțămintea, am pus mâna pe ea și am întrebat unde este copilul meu. Moment în care Poliția m-a rugat să pun încălțămintea înapoi și mi-a spus că Daniel este dus la spital.
Alexandra a fost condusă de un polițist la spital, iar acolo așteptarea a fost lungă. Tot ce aflase la acel moment era că pentru viața lui Daniel luptă medicii care l-au internat în stare critică.
„El este în reanimare, facem tot posibilul ca să-l salvăm, îmi spuneau ei. Nu mi-au permis să intru să-l văd. Pentru mine, în acel moment, mai puțin conta cine era șoferul, dar îmi aduc aminte că am văzut lângă mașină o persoană tremurând și o domnișoară care a trecut pe la spatele meu și s-a îndreptat spre el, atât.”
La scurt timp, la spital a ajuns și soțul Alexandrei, iar după câteva ore de la internare, unul dintre medici i-a anunțat că pentru Daniel nu se mai poate face nimic, loviturile primite la cap fiind foarte puternice.
„A venit soțul la ușa de la reanimare și mi-a adus un scaun, m-a așezat pe el, atunci s-a apropiat un medic și ne-a spus – îmi pare rău, fiul dumneavoastră a decedat. Pentru mine a fost un șoc, nu puteam să cred, el era puternic. Din ce mi-au spus la spital, medicii nu au putut să facă nimic pentru că el a avut o hemoragie la craniu, iar organele erau rupte”, a povestit mama băiatului.
Femeia spune că după tragedie, o femeie i-ar fi spus că șoferul în acea seară se luase la întrecere cu o altă mașină. „El nici măcar nu a frânat, l-a lovit și a mers mai departe. Eu în fiecare seară îmi aștept copilul acasă, am impresia că e dus undeva și o să revină. Eu vreau ca el să stea închis”, a spus femeia.
