Într-un interviu acordat lui Dorin Galben, Dana Voinovan a dezvăluit detalii despre starea sa de sănătate și despre lupta pe care o duce de mai mulți ani cu o boală renală gravă. Artista a povestit că a fost diagnosticată cu glomerulonefrită în timpul sarcinii, după ce analizele medicale au indicat probleme severe la rinichi, transmite Ultimelestiri.md.
„Când am rămas însărcinată m-am dus să fac analize și au ieșit foarte proaste. Atunci mi s-a pus diagnosticul de glomerulonefrită. Doctorul din România mi-a spus că, dacă voi avea un stil de viață echilibrat, voi avea nevoie de transplant peste aproximativ zece ani. Au trecut opt ani și am nevoie de el”, a relatat Dana.
Astăzi, ambii rinichi funcționează la aproximativ 10%, iar boala este ireversibilă.
„Rinichii deja sunt foarte sclerozați, foarte mici. Ei nu vor reveni. Eu am nevoie de un rinichi care să își facă funcția de filtru al sângelui. Acum sunt foarte intoxicată și cam așa mă simt tot timpul. Ca și cum am mâncat ceva care mi-a făcut rău și îmi este rău încontinuu, în fiecare zi”, a explicat ea.
Deși starea fizică este dificilă, artista spune că moral se simte bine și că a învățat să trăiască alături de boală.
„Fizic vreau să dorm încontinuu. Dar moral mă simt destul de bine. Sunt zile în care este prea greu pentru a zâmbi, dar în majoritatea timpului starea asta de rău devine o normalitate”, a mărturisit Dana.
Ea spune că oamenii din jur presupun adesea că se simte bine pentru că nu își exteriorizează suferința.
„Mă deranjează că trag concluzia că eu mă simt bine. Nu pot, în cinci minute, când mă întâlnesc cu cineva pe stradă, să îi explic cât de rău mă simt. Asta cere o întreagă discuție pe care nu vreau să o port la fiecare pas.”
În prezent, Dana Voinovan se află în așteptarea unui transplant și spune că procesul este unul lung și complicat. O primă încercare de a găsi un donator compatibil în familie s-a încheiat cu un eșec, după ce persoana care urma să doneze rinichiul s-a răzgândit cu doar câteva zile înainte de operație.
„Totul era pregătit și cred că mai erau patru zile până la intervenție când mi-a spus că s-a răzgândit și nu poate face procedura. Am intrat într-un șoc. Cred că vreo două săptămâni am fost ca o stafie”, a povestit ea.
Cu toate acestea, artista spune că a înțeles decizia persoanei respective.
„Omul, dacă vrea, donează. Dacă nu poate, nu. Știam că și pentru persoana aceea a fost foarte greu să spună că nu poate. Își dorea să ajute.”
Ulterior, o a doua persoană s-a oferit să fie donator, însă procedura a fost oprită după ce s-a constatat că nu era eligibilă pentru transplant.
În paralel, starea de sănătate a Danei continuă să se deterioreze. Ea spune că este foarte aproape de momentul în care va trebui să înceapă dializa, procedură care îi va ocupa câteva ore de două sau trei ori pe săptămână.
„Analizele mele sunt rele de un an și jumătate. Nu se înrăutățesc suficient cât să încep dializa, dar nici nu se îmbunătățesc. Mi-e rău și vreau deja să trec la altă etapă”, a spus artista.
Viața de zi cu zi este atent planificată în funcție de boală. Dana trebuie să respecte o dietă strictă, să își organizeze perioadele de odihnă și să își dozeze efortul.
„Cam o zi pe săptămână nu mă pot ridica din pat. În celelalte zile dorm câte o oră sau două în timpul zilei. Dacă nu o fac, nu rezist”, a explicat ea.
Artista recunoaște că au existat momente de revoltă și frustrare, mai ales atunci când a observat că organismul nu mai răspunde ca înainte. Cu timpul însă, a învățat să fie mai blândă cu sine.
„Mă mai înfurii și eu câteodată. Dar în ultimii ani am învățat să fiu mai blândă cu mine. De fapt, corpul meu este foarte brav. A rezistat enorm. De atâtea ori s-a spus că nu va mai putea, dar el continuă să lupte.”
Dana Voinovan a vorbit și despre oamenii care i-au fost alături în această perioadă. Deși a mărturisit că și-ar fi dorit mai mult sprijin din partea fostului soț, spune că a fost impresionată de ajutorul primit din partea familiei, colegilor și prietenilor.
„Am fost foarte surprinsă de susținerea de care am avut parte. A fost o cantitate enormă de susținere. Colegi, foști colegi, mentori – toți s-au implicat.”
În pofida problemelor de sănătate, artista spune că se consideră un om fericit.
„Eu nu am sănătate, într-un asemenea hal nu am, dar sunt un om fericit. Sufletește sunt împăcată. Dacă astăzi pot să mănânc normal și pot să merg, deja este o zi bună. Dacă mai pot și să lucrez, atunci sunt cea mai fericită.”
La final, Dana a transmis un mesaj pentru persoanele care se confruntă cu boli grave și pentru cei apropiați lor.
„Să vorbească despre asta. Susținerea celor dragi este esențială. Să aibă pe cineva cu care să vorbească fără să fie judecați. Iar apropiaților le-aș spune să vină cu mai puține sfaturi. Omul bolnav deja știe foarte multe despre boala sa. Este mai important să fim acolo și să spunem că suntem alături. Uneori omul se simte atât de rău încât nici nu știe de ce are nevoie.”
