Comerțul stradal este interzis, iar accesul în piețe este aproape imposibil pentru acești comercianți, forțându-i să se confrunte cu amenzi, umilințe din partea administratorilor de piețe și chiar amenințări din partea comercianților profesioniști. Situația evidențiază vulnerabilitățile legale existente, perpetuând riscurile de corupție și abuz în implementarea regulilor comerciale, transmite Ultimelestiri.md.
Conform legislației, producătorii casnici sunt persoane care obțin produse agroalimentare din muncă proprie sau în colaborare cu familia, fără a desfășura activitate de întreprinzător. Totuși, mulți devin comercianți ambulanți nu pentru că au surplus, ci din nevoie, adesea pentru a face față dificultăților financiare sau lipsei altor surse de venit.
Datele Biroului Național de Statistică (BNS) arată că rata de inactivitate este mai ridicată în mediul rural, unde doar 37% participă la forța de muncă, comparativ cu 49% în mediul urban. Tinerii din mediul rural sunt afectați în mod deosebit, având o rată mai mare de părăsire timpurie a școlii și fiind mai predispuși să facă parte din categoria NEET (persoane care nu lucrează, nu învață și nu participă la cursuri sau instruiri).
Situarea economică precară a acestor persoane din mediul rural este evidențiată și de faptul că, în 2022, 67% din șomerii înregistrați de ANOFM proveneau din această zonă. Lipsa oportunităților a dus la depopularea satelor, iar Moldova a devenit subiect de interes în presa internațională.
De asemenea, datele BNS arată că, între 2014 și 1 ianuarie 2023, populația cu reședință obișnuită din mediul rural s-a redus cu 17,2%, în timp ce populația din mediul urban a scăzut cu 5,2%. Ancheta Forței de Muncă din 2022 indică faptul că peste 68 de mii de persoane din mediul rural erau în afara forței de muncă din cauza plecării peste hotare, comparativ cu 24,9 mii în mediul urban.
Diferențele dintre mediul rural și urban se reflectă și în speranța de viață, care este cu 2,2 ani mai mică în mediul rural, și în coeficientul de îmbătrânire a populației, cu 17% mai mare în mediul rural. În ciuda acestor realități, normele legale permit formal producătorilor casnici să-și vândă surplusul de producție inclusiv în piețe.
Autobuzul – prima barieră semnificativă care limitează accesul în piețe a producătorilor casnici
Producătorii casnici, concentrați în zonele rurale, se confruntă cu dificultăți semnificative în comercializarea produselor lor în orașe din cauza lipsei de transport propriu. Deoarece cererea de produse agroalimentare este predominantă în orașe, acești producători trebuie să se deplaseze pentru a-și vinde surplusul de produse, ceea ce implică eforturi fizice și financiare semnificative, în special pentru cei din localitățile mai îndepărtate de orașe. Lipsa accesului la rute de transport directe îi dezavantajează în comparație cu producătorii casnici din suburbiile orașelor, care au mai ușor acces la piețe și pot comercializa mai eficient produsele lor.
După eforturile de a ajunge în oraș cu produsele lor, producătorii casnici se confruntă cu un cadru de reglementare extrem de birocratizat și greu de îndeplinit. Condițiile complexe (conform anexei nr.1) impuse de autorități limitează practic accesul acestora în piețe, forțându-i să își vândă produsele în stradă.
Odată ajunși în piață, producătorii casnici descoperă că trebuie să completeze o Declarație de producător casnic conform anexei nr. 6 la Legea nr. 231/2010 și să prezinte acte de identitate și documente care atestă dreptul de proprietate sau posesie asupra terenului. Dacă au toate documentele la ei, pot trece la completarea pe hârtie a declarației. În caz contrar, se confruntă cu riscul de a nu-și putea vinde marfa sau se instalează pe trotuar pentru a o comercializa rapid, până la intervenția poliției.
Astfel, producătorii casnici se găsesc prinși între necesitatea de a supraviețui economic și reguli birocratice ineficiente și depășite.
Alte probleme cu care se confruntă producătorii autohtoni sunt:
– Accesul producătorilor casnici în piață este condiționat de accesul la imprimantă;
– În cazul în care producătorii casnici vor să comercializeze în piețe produse de origine animală, atunci aceștia vor avea de înfruntat niște bariere birocratice suplimentare și mai complexe;
– Producătorul casnic nu poate merge să prindă autobuzul pentru a se întoarce acasă până nu validează cu reprezentatul administrației pieței cantitatea produselor vândute și suma încasată;
– Indicarea de către administratorul pieței sau reprezentatului acestuia a sumei de bani câștigate de producătorul casnic amplifică riscul de corupție și complică nejustificat exercițiul de comerț desfășurat de producătorul casnic;
– Accesul în piață a producătorilor casnici cu buletine provizorii (fără număr de identificare personalIDNP) nu este posibil;
În concluzie am putea spune că, cadrul legal actual adâncește vulnerabilitatea producătorilor casnici, expunându-i la riscuri economice și conflictuale cu forțele de ordine, administratorii piețelor și comercianții profesioniști. Accesul oficial în piețe rămâne în mare parte doar teoretic, obligându-i pe producători să-și vândă produsele pe marginea drumului. Procedura complexă și fragmentată de acces în piață lipsește de un ghid clar, dificultând producătorii mai puțin experimentați să navigheze prin reglementările extinse. Costurile implicate, atât directe, cât și indirecte, pot fi prohibitiv de mari pentru acești producători.
De asemenea, riscul de corupție în procesul de emitere a documentelor și lipsa de transparență în evidența autorităților contribuie la amplificarea problemelor. Îmbunătățirea accesului producătorilor casnici în piețe ar necesita ajustări semnificative ale cadrului legal și o mai mare transparență în implementarea acestuia.
