Amalgamarea sau unificarea voluntară e un instrumentariu acordat administrației publice locale, dar sunt și alte posibilități care nu necesită comasarea primăriilor, transmite Ultimelestiri.md cu referire la moldova1.md.
Opinia aparține directorului executiv în cadrul Congresului Autorităților Locale din Moldova (CALM), Viorel Furdui, și a fost exprimată în cadrul ediției de știri de la Moldova 1. Găsiți mai jos textul interviului.
Leanca Lașco-Rață: Așadar, la o populație totală de mai puțin de 3 milioane de oameni, avem în jur de 900 de primării, multe dintre care au un număr redus de locuitori. În opinia Dumneavoastră, cât de necesară este această reformă?
Viorel Furdui: Cu siguranță, atunci când vorbim despre reformă, trebuie de la început să înțelegem foarte bine ce sens punem în acest cuvânt de reformă. Cu siguranță Republica Moldova, în general, la capitolul administrație publică centrală și locală are nevoie de reformă. Iată, noi avem deja și o strategie în acest sens. Totodată, trebuie să facem o deosebire și o delimitare foarte clară între diferitele elemente ale acestei reforme. Și atunci când discutăm despre aspectul teritorial că avem un număr mare de primării, dacă am face comparație cu alte țări precum Slovacia, Cehia, Ungaria, țări, care parcă se dezvoltă nu rău în cadrul Uniunii Europene, respectiv ele sunt, din punctul ăsta de vedere, și mai fragmentate teritorial. Adică au mai multe primării. Sunt în același timp țări care au un sistem administrativ-teritorial mai solid, cu mai puține primării, și așa mai departe. Deci, aici când vorbim despre acest aspect, eu cred că principalul nu este numărul de populație, numărul de primării, dar cât este el de efectiv.
În primul rând, trebuie pus în capul mesei interesul cetățeanului. Orice reformă trebuie să aducă beneficii cetățenilor, adică să fie îmbunătățite serviciile, să fie accesibile, să fie într-un număr mai mare, mai calitative și așa mai departe. Deci aici este principala discuție, inclusiv în Republica Moldova, de mulți ani deja, zeci, decenii întregi. Se cunoaște foarte bine că s-a făcut un pas înainte, să spunem așa, pe urmă înapoi, și s-au făcut mai multe reforme. Pe urmă s-a refuzat la aceste reforme. Aici trebuie, în direcția aceasta să ne focusăm.
În ceea ce privește această amalgamare voluntară despre care acum se discută, cu siguranță este unul, dar unul din instrumentele care ar putea să ne conducă în anumite localități, anumite zone, regiuni, să ducă mai departe la anumite îmbunătățiri. Dar vreau să vă spun că trebuie să fim foarte-foarte prudenți, deoarece în afară de amalgamare voluntară sunt și alte modalități și forme cum s-ar putea de îmbunătățit situația în localități prin diferite forme de cooperare. Pentru că, la urma urmei, și amalgamarea, prin esența sa, este o formă de cooperare între mai multe primării, diferite primării.
Iată cazul care s-a dat aici în emisiune, respectiv Sângera cu Floreniul, e drept că nu știu toate detaliile, pe cât există această cooperare și deschidere din ambele părți. Dar trebuie să ținem cont că în această amalgamare voluntară una din condiții este cu siguranță deschiderea din ambele părți. Aici și primarii trebuie să fie de acord, și consiliile locale, și cetățenii din ambele localități. Pentru că amalgamarea sau această unificare, mai pe înțelesul oamenilor, o comasare pentru că acest termen tot poate să inducă în eroare. Deci ea cu siguranță va avea un impact reciproc, asta înseamnă că cineva va trebui să împartă. Cel mai înstărit va trebui să împartă, va trebui să investească într-o localitate mai mică, în cazul dat care se unește cu ea.
Leanca Lașco-Rață: Aici vroiam să vă întreb, cum spuneți Dumneavoastră, se împart cei mari cu cei mici? Sunt anumite comunități care spun că această amalgamare va știrbi din accesibilitate. De exemplu, unii oameni nu vor mai putea să meargă atât de ușor la primării pentru că ele vor fi mai departe și vor fi mai multe dificultăți. Cum credeți Dumneavoastră din această perspectivă, cât de argumentat este?
Viorel Furdui: Vă spun că sunt situații și inverse, când unele localități mici o să trebuiască să se împartă cu cele mai mari. Pentru că noi avem localități mici care au și o bază economică mai bună. Adică au agenți economici, chiar dacă au un număr mai mic de populație. Să spunem așa: sunt diferite situații de acest gen. Deci pot fi și situații inverse.
Ați pus întrebarea aceasta cu accesibilitatea acestor servicii. Cu siguranță, în secolul 21 nu aceasta este în primul rând, pentru că, pe de o parte, noi suntem în secolul 21 și sunt dezvoltate tehnologiile. Și poate că ar trebui de revăzut modalitatea de a accesa servicii, adică oamenii să nu circule. Dar cu siguranță este o chestiune fundamentală, importantă.
Experiența noastră anterioară reforma, de exemplu, din 1998, ne aducem aminte trecerea la județe, ne-a demonstrat foarte bine că acest aspect nu trebuie neglijat. Trebuie de asigurat o comunicare foarte bună, o rețea de transport, infrastructură, servicii. Toate de acest gen, ca cetățenii să simtă o îmbunătățire. Repet, orice reformă și orice instrument în acest fel trebuie să fie orientat pe cetățean, pe îmbunătățirea condițiilor de viață pentru el. Și cu siguranță asta va fi o chestiune.
Din păcate, vreau să spun că la momentul actual nu există încă până la urmă o certitudine în privința impactului pozitiv al acestui instrument. Dar cum ați menționat Dumneavoastră, există discuții aici și autoritățile, ca să convingă cetățenii. Și, în special, autoritățile locale ca să meargă pe această direcție, trebuie să depună un efort mult mai mare și de promovare, de explicare. Dar și, pe de altă parte, să pună punguța ceea cu doi bani, să-i spunem așa, cu resurse care sunt necesare pentru ca, cu adevărat, oamenii să vadă îmbunătățirea situației și care să poată fi investite în diverse proiecte în acest sens.
Leanca Lașco-Rață: Apropo de proiecte. Unul dintre argumentele acestui program este și posibilitatea de atragere a investițiilor. În multe proiecte se cere contribuția autorităților locale. Credeți că amalgamarea e o soluție?
Viorel Furdui: Repet, amalgamarea trebuie privită într-un sistem de soluții, de instrumentariu acordat administrației publice locale, inclusiv cooperarea intermunicipală. Există așa o modalitate, fără comasarea primăriilor, delegarea de atribuții, de servicii, orașe ca pol de creștere și așa mai departe. Sunt mai multe modalități prin care s-ar putea rezolva problema de capacitate, administrativă, de colectare a contribuției și așa mai departe.
Cu siguranță, contribuția, necesitatea acumulării contribuțiilor este una importantă în atragerea de investiții în implementarea de proiecte. Dar trebuie să vă spun că amalgamarea, unificarea voluntară ar putea să fie o soluție, repet, doar una din soluții. Dar, pe de altă parte, vreau să vă spun că chiar și în situația actuală foarte multe primării în prezent, într-o formă sau alta, au soluționat această problemă și găsesc soluții pentru a atrage investiții. Și vreau să vă dau și niște exemple cu „Satul European”. Drept că acolo nu era nevoie la etapa dată de contribuții, dar sunt multe proiecte implementate de alți donatori, care au cerut contribuții și multe-multe localități au rezolvat aceste probleme.
Dar sigur că dacă amalgamarea voluntară va fi implementată în modul corespunzător și va ține cont de mai multe aspecte, de realitățile existente în teritoriu, ar putea fi una din soluțiile și la acest capitol. Dar repet, ce este foarte important: nu unica soluție. Și cea mai mare, în opinia noastră, greșeală care poate exista este ca autoritățile statului, și în genere, toți cei implicați în acest proces, actorii principali, să se focuseze doar pe această modalitate de creștere a capacității administrative.
Leanca Lașco-Rață: Vă mulțumesc tare mult pentru această discuție.
