„Ajutați-ne aici”, a spus el, într-un mesaj adresat lui Trump, transmite Ultimelestiri.md cu referire la adevarul.ro.
„Nu vrem să plecăm de aici”, a declarat el pentru CNN. „Nu vrem să fim refugiați în SUA.”
Orania are o suprafață de 8.000 de hectare, în care locuiesc aproximativ 3.000 de afrikanderi și este parțial autonom. Enclava alcătuită exclusiv din sud-africani albi își produce jumătate din necesarul de energie electrică, percepe taxe locale și își tipărește propria monedă. Însă locuitorii așezării își doresc mai mult: recunoașterea acesteia ca stat independent.
Strydom a făcut parte din delegația Oraniei în SUA la sfârșitul lunii martie pentru a promova această cauză.
„Ne-am întâlnit cu oficiali guvernamentali. Conversația este în desfășurare și este un subiect asupra căruia am decis să păstrăm o anumită discreție.”
Orania își bazează existența pe un acord post-apartheid din 1994 care permite autodeterminarea afrikanderilor, inclusiv conceptul unui stat afrikander, denumit Volkstaat.
Strydom anticipează că așezarea s-ar putea transforma într-un „cămin național pentru poporul afrikander”.
Orașul se finanțează singur, are servicii publice, un sistem de securitate bine pus la punct și un centru medical.
„Tot ce am construit aici, am finanțat singuri, iar asta e foarte dificil, pentru că impozitul pe venit se duce în continuare la stat”, a explicat el, potrivit Anadolu.
Pe termen lung, obiectivul lor este să atragă cât mai mulți afrikanderi în Orania. „Dacă toți afrikanderii ar veni aici, ar fi parte din vis. Așadar, să creeze un spațiu în care afrikanderii să aibă realmente un loc care să fie al lor și să poată lua decizii singuri”, a spus el, estimând că orașul este pregătit să găzduiască între 10.000 și 12.000 de locuitori pe termen mediu.
Strydon a menționat că economia Oraniei a crescut constant cu 10-15% anual în ultimii cinci ani. Sectoarele cheie includ cultivarea nucilor pecan și producția de materiale de construcții.
El a subliniat că din 2004 Orania folosește propria monedă „ora”, care este susținută de o bancă locală.
De ce fug unii afrikanderi în SUA?
Afrikanderii sunt descendenții coloniștilor predominant olandezi din Africa de Sud, sud-africanii albi reprezentând aproximativ 7% din populația țării în 2022. Un guvern discriminatoriu de apartheid, condus de afrikanderi, a pierdut puterea la mijlocul anilor 1990, fiind înlocuit de o democrație multipartinică dominată de Congresul Național African.
Cel puțin 67.000 de sud-africani și-au manifestat interesul de a solicita statutul de refugiat în SUA, potrivit Camerei de Comerț Sud-Africane din SUA (SACCUSA).
În comentariile sale care justifică decizia de a reloca afrikanderii în SUA, Trump a citat afirmații conform cărora „are loc un genocid” în Africa de Sud, adăugând că „fermierii albi sunt uciși brutal, iar pământurile lor sunt confiscate”.
Autoritățile sud-africane au negat cu vehemență astfel de afirmații. Într-o declarație din februarie, Serviciul de Poliție Sud-African a declarat că „doar un fermier, care se întâmplă să fie alb”, a fost ucis între 1 octombrie și 31 decembrie și a îndemnat publicul „să abandoneze la presupunerile care aparțin trecutului, conform cărora crimele în rândurile fermierilor sunt echivalente cu crimele asupra fermierilor albi”.
Rata criminalități pentru ultimul trimestru al anului 2024 a fost contestată de un grup de susținere afrikander, AfriForum, care a susținut că cinci proprietari de ferme au fost uciși în acea perioadă și că poliția a subestimat cifrele reale.
Guvernul afirmă că aproximativ 20.000 de persoane sunt ucise în fiecare an.
Majoritatea atacurilor au avut loc în provincia Gauteng, a declarat grupul, unde se află cea mai mare concentrație de populație albă din Africa de Sud, conform ultimului recensământ din 2022, aproximativ 1,5 milioane de albi locuind aici.
Fermierul afrikaner Adriaan Vos este o victimă recentă a atacurilor asupra fermelor. Bărbatul în vârstă de 55 de ani a declarat a luptat pentru viață în urmă cu doar două luni, după ce a fost împușcat la ferma sa din Glenharvie, o localitate din Westonaria, la vest de Gauteng.
„Am fost împușcat de două ori în genunchi și o dată în spate”, a spus Vos despre atacul de la ferma sa din primele ore ale zilei de 16 martie.
„Din fericire, glonțul ăla s-a lipit de plămânul meu”, a spus el, adăugând că ferma sa a fost jefuită și incendiată în aceeași noapte.
Vos nu și-a putut identifica atacatorii și nu știe dacă atacul a fost motivat rasial.
Autoritățile sud-africane publică rareori cifrele privind criminalitatea în funcție de rasă, dar presa locală relatează că majoritatea victimelor crimelor sunt persoane de culoare.
Liderul sud-african Ramaphosa respinge ideea că afrikanderii sunt persecutați – așa cum susțin Trump și aliatul său Elon Musk, care provine din această țară– și i-a descris pe cei care fug în SUA drept „lași” care se opun eforturilor guvernului său de a anula moștenirea apartheidului, în special inegalitatea.
Unul dintre aceste eforturi a fost adoptarea controversată în ianuarie a unei Legi privind exproprierea, care împuternicește guvernul Africii de Sud să ia terenuri și să le redistribuie – fără obligația de a plăti despăgubiri în unele cazuri – dacă se constată că confiscarea este „justă și echitabilă și în interes public”.
Astăzi, la aproximativ trei decenii după ce segregarea rasială a luat abolită oficial în țară, negrii, care reprezintă peste 80% din populația țării de 63 de milioane, dețin aproximativ 4% din terenurile private, în timp ce 72% sunt deținute de albi.
Cine sunt afrikanderii care rămân și ce vor?
Din punctul de vedere al unor afrikanderi din Orania, ar avea mai mult de pierdut decât de câștigat dacă aleg să devină refugiați în SUA.
Construit de la zero pe un teren arid descris de Strydom drept „un oraș fantomă abandonat” cu condiții meteorologice extreme, Orania a cunoscut o dezvoltare a infrastructurii și este locul ideal de a conserva cultura și moștenirea afrikander, apreciază Carai Tomlinson, care coordonează o asociație culturală afrikander.
„Dacă aș merge în America, ar trebui să renunț la limba și cultura mea pentru limba și cultura americană. Aș abandona identitatea mea de afrikander, dată de Dumnezeu, pentru ceva străin”, a declarat Tomlinson, în vârstă de 24 de ani, pentru CNN.
Nici Sarel Roets, pastor pensionar în vârstă de 70 de ani, care s-a mutat în oraș în 2019, nu are planuri să părăsească Orania pentru a se muta în SUA. Orania îi oferă „o viață liniștită și solitară”, a declarat el pentru CNN.
„Când călătorim în afara orașului Orania, în Africa de Sud, este ceva obișnuit să fim priviți cu ură”, a adăugat el.
Atât Roets, cât și Tomlinson își doresc recunoașterea Oraniei de către Trump, însă legitimitatea orașului separatist a fost pusă la îndoială de alți sud-africani, inclusiv de membri ai partidului radical de stânga, Economic Freedom Fighters (EFF), care susțin că politica „doar pentru afrikaneri” „instituționalizează excluderea”.
Ministerul de Externe al Africii de Sud a declarat că Orania nu are statut de națiune în cadrul unei națiuni și are obligația să respecte legile sud-africane.
În afara Orania, afrikanderi precum Vos, nu intenționează să plece, în ciuda presiunilor resimțite de fermieri.
„Sunt norocos că sunt în viață”, a spus el, adăugând: „Trebuie să am grijă de acest loc (terenul său agricol), de orice a mai rămas. Ne-am născut și am crescut aici. Africa de Sud este tot ce cunoaștem.”
„Avem nevoie de ajutor în Africa de Sud pentru că nu știi dacă te vei trezi mâine. E o harababură aici”, a spus el.
„Sperăm că el (Ramaphosa) va fi deschis în privința tuturor lucrurilor (cu Trump)… și va spune: «Voi rezolva problema și voi avea grijă de fermieri și de oamenii care mă hrănesc». Trebuie să vină și să o facă, să pună asta în aplicare și să o luăm de la capăt.”
