Această descoperire ar putea duce la tratamente mai eficiente împotriva cancerului. Un studiu publicat recent în revista Nature Communications, a identificat o diferenţă genetică subtilă în structura unei proteine imunitare, cunoscută sub numele de ligand Fas (FasL), între oameni şi primatele non-umane, transmite Ultimelestiri.md cu referire la digi24.ro.
Această mutaţie genetică face ca proteina FasL să fie vulnerabilă la dezactivarea de către plasmină, o enzimă asociată tumorilor. Această vulnerabilitate pare a fi specifică oamenilor şi nu a fost observată la primate non-umane, precum cimpanzeii.
„Mutaţia evolutivă din FasL ar fi putut contribui la mărirea dimensiunii creierului la oameni, dar, în contextul cancerului, a fost un compromis nefavorabil, deoarece această mutaţie oferă anumitor tumori un mijloc de a dezarma părţi ale sistemului nostru imunitar”, a declarat dr. Jogender Tushir-Singh, autorul principal al studiului şi conferenţiar universitar în cadrul Departamentului de Microbiologie Medicală şi Imunologie, la UC Davis, citat într-un comunicat.
Mediul tumoral neutralizează o proteină-cheie a sistemului imunitar
FasL este o proteină de pe membrana celulelor imunitare care declanşează moartea celulară programată, numită apoptoză. Celulele imunitare activate, inclusiv terapia cu celule CAR-T produse din sistemul imunitar al pacientului, folosesc apoptoza pentru a distruge celulele canceroase. Echipa de la UC Davis a descoperit că, în genele umane, o singură modificare evolutivă a unui aminoacid, serină în loc de prolină în poziţia 153, face ca FasL să fie mai sensibilă la degradarea şi inactivarea de către plasmină. Plasmina este o enzimă proteazică frecvent prezentă în niveluri ridicate în tumorile solide agresive, precum cancerul de sân triplu negativ, cancerul de colon şi cancerul ovarian.
Astfel, chiar şi în condiţiile activării celulelor imunitare umane şi a mobilizării lor împotriva celulelor tumorale, una dintre principalele arme citotoxice, FasL, poate fi neutralizată de mediul tumoral, diminuând considerabil eficienţa imunoterapiilor. Aceste constatări pot ajuta la explicarea motivului pentru care terapiile cu celule CAR-T şi cele bazate pe celule T sunt eficiente în cancerele de sânge, dar eşuează deseori în cazul tumorilor solide. Explicaţia: cancerele de sânge nu depind de obicei de plasmină pentru a metastaza, în timp ce tumorile solide, precum cele ovariene, se bazează intens pe plasmină pentru a se răspândi.
Inhibitorii de plasmină pot îmbunătăţi imunoterapia
În mod semnificativ, studiul a arătat şi că blocarea plasminelor sau protejarea FasL de degradare structurală poate restabili capacitatea acesteia de a ucide celule canceroase. Această constatare ar putea deschide noi direcţii pentru îmbunătăţirea imunoterapiilor oncologice.
Combinând tratamentele actuale cu inhibitori de plasmină sau anticorpi special concepuţi care protejează FasL, oamenii de ştiinţă ar putea stimula răspunsurile imune la pacienţii cu tumori solide.
„Oamenii au o rată semnificativ mai mare de cancer decât cimpanzeii şi alte primate. Sunt încă multe lucruri pe care nu le ştim şi le putem învăţa de la primate pentru a îmbunătăţi imunoterapia împotriva cancerului la oameni. În orice caz, această descoperire reprezintă un pas important către adaptarea şi îmbunătăţirea tratamentelor imunoterapice pentru acele tipuri de cancer influenţate de plasmină, care până acum au fost greu de tratat”, a precizat dr. Tushir-Singh.
