Istoricul Anatol Țăranu a explicat că imediat după destrămarea Uniunii Sovietice, autoritățile ruse au încercat să se distanțeze de moștenirea sovietică, iar Ziua Victoriei și-a pierdut din importanță, transmite Ultimelestiri.md cu referire la IPN.
„După căderea URSS, pe timpul lui Boris Elțin, s-a produs o metamorfoză și Ziua de 9 mai a dispărut din palmaresul sărbătorilor și acest lucru a fost menținut până în 1995. Atunci nu se acorda nicio atenție acestei sărbători, pentru că Elțin și-a construit politica pe detașarea guvernării de la Moscova de regimul sovietic”, a explicat Anatol Țăranu.
Potrivit lui, schimbarea majoră s-a produs după anul 1995, când Federația Rusă a început să caute un nou fundament identitar după colapsul URSS. În acest context, victoria din cel de-al Doilea Război Mondial a fost transformată într-un simbol politic central.
„Dar, începând cu anul 1995, situația s-a schimbat radical. Acest lucru era cauzat de faptul că Rusia, care a trăit șocul căderii imperiului, căuta un nou simbol, căuta un nou model de identitate națională și statală. Din 1995 sărbătoarea de 9 mai, Victoria asupra fascismului, se transformă în principalul marker identitar al Federației Ruse, care deja pe timpul lui Putin s-a prefăcut într-un model de propagandă absolută”, a mai spus istoricul.
Anatol Țăranu consideră că, în perioada guvernării lui Vladimir Putin, mesajul comemorativ al zilei de 9 mai a fost înlocuit treptat cu unul militarist și expansionist. Istoricul susține că propaganda oficială rusă glorifică excesiv trecutul sovietic și folosește simbolistica războiului pentru a legitima actuala agresiune militară.
„Prin sloganul „Putem repeta”, sărbătoarea de comemorare s-a prefăcut într-un simbol al agresiunii militare. Exagerarea eroismului soldatului sovietic în cel de-al Doilea Război Mondial este o poziție care intră în contradicție cu adevărul istoric. Da, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial soldații sovietici au dat dovadă de eroism militar, dar în mare parte, Armata Sovietică a câștigat acest război nu prin eroism, ci prin frica viscerală implantată armatei”, a notat istoricul.
„Un singur exemplu, în timpul războiului, tribunalele militare sovietice au dat 135 de mii de sentințe capitale pentru ofițerii și soldații sovietici. Asta înseamnă 15 divizii împușcate tot de ai lor. Asta era metoda de a impune armata să lupte. În alte armate care au luptat în acel război, asemenea sentințe au fost pronunțate la nivel de câteva mii, inclusiv în armata hitleristă”, a adăugat Anatol Țăranu.
