Povestea a fost relatată în două podcasturi diferite realizate de Adrian Prodan, în care atât Adrian Mihalco, cât și Maria Mihalco, femeia care l-a avut în tutelă împreună cu sora lui, și-au prezentat propria versiune asupra evenimentelor, transmite Ultimelestiri.md.
Adrian spune că s-a născut și a copilărit în municipiul Orhei. În primii ani de viață a locuit împreună cu mama și bunica lui, în apartamentul bunicii. Potrivit lui, bunica era omul pe care se putea baza în vremurile grele, inclusiv atunci când familia nu dispunea de suficiente alimente.
După moartea bunicii, situația familiei s-ar fi schimbat radical. Tânărul afirmă că mama sa ar fi început să consume alcool, iar condițiile de trai s-au degradat. Ulterior, femeia a început o relație cu un alt bărbat, pe care Adrian îl descrie drept un tată vitreg care l-a acceptat ca pe propriul copil și a ajutat-o pe mama sa să renunțe la alcool.
Familia s-a mutat în casa tatălui vitreg, iar în acea perioadă s-a născut și sora lui Adrian. Potrivit tânărului, atât timp cât bărbatul a fost în viață, familia nu a dus lipsuri.
Adrian susține că apartamentul bunicii a fost vândut pentru a acoperi tratamentul tatălui vitreg, bolnav de cancer. Maria Mihalco contestă această versiune și afirmă că tratamentul ar fi fost achitat de rudele bărbatului, inclusiv de membri ai familiei aflați în Spania și Rusia. Potrivit acesteia, banii proveniți din vânzarea apartamentului nu au fost folosiți pentru tratament.
Tatăl vitreg a murit când Adrian avea aproximativ 12 ani. La scurt timp după aceea, spune tânărul, mama sa a revenit la consumul de alcool și substanțe narcotice.
Adrian afirmă că perioada care a urmat a fost una dintre cele mai grele din viața sa. Potrivit lui, era bătut, uneori dormea afară, nu avea suficientă hrană și ajunsese să caute mâncare în gunoi. El spune că mergea la școală în haine murdare și rupte, era umilit de colegi și căuta uneori resturi de mâncare chiar în tomberoanele din apropierea școlii. Tânărul susține că era nevoit să ceară bani pentru a-i cumpăra hrană surorii sale mai mici.
Potrivit lui Adrian, mama sa a intrat în comă în urma consumului de alcool și droguri, iar o vecină a alertat serviciile de urgență. El și sora sa, aflați într-o stare gravă de neglijare și subnutriție, au fost internați la spital. La scurt timp după aceea, mama lor a murit. Adrian avea 13 ani, iar sora sa trei ani.
Tânărul spune că moartea mamei a fost un moment devastator și că, după înmormântare, a avut gânduri suicidare, însă a renunțat deoarece simțea că trebuie să aibă grijă de sora sa mai mică.
Maria Mihalco confirmă că cei doi copii au ajuns în stare gravă la spital. Ea afirmă că sora lui Adrian, care avea atunci trei ani, cântărea doar 5,6 kilograme și că medicii erau rezervați în privința șanselor sale de recuperare.
Femeia spune că ea și soțul său au aflat despre situația copiilor în timp ce se aflau la spital cu propriul copil. Ulterior, au decis să îi ia în grijă. Potrivit acesteia, unul dintre motive a fost și existența unei legături de rudenie: soțul său este fiul biologic al tatălui vitreg al lui Adrian.
După moartea mamei, Adrian și sora sa au ajuns sub tutela acestei familii din satul Chiperceni, raionul Orhei.
Tânărul susține că, după o perioadă scurtă în care lucrurile au decurs normal, a început să fie obligat să muncească zilnic. Potrivit lui, se trezea la ora 04:00 sau 05:00 pentru a îngriji animalele, mergea la școală, iar după ore continua să lucreze în gospodărie și la câmp.
Adrian afirmă că era agresat fizic și pedepsit atunci când refuza să muncească. El susține că era lovit cu diferite obiecte și amenințat să nu le povestească asistenților sociali ce se întâmplă în familie.
Tânărul mai spune că el și sora sa nu erau tratați la fel ca ceilalți membri ai familiei, că nu erau lăsați să stea la aceeași masă și că primeau adesea mâncare veche sau resturi.
Potrivit lui Adrian, și sora sa ar fi fost agresată fizic în perioada petrecută în familia de tutori. Tânărul susține că fetița era bătută, îmbrâncită și forțată să mănânce, iar într-un caz ar fi fost lovită cu o lingură în frunte de către femeia care o avea în grijă. Adrian afirmă că, după acel incident, sora sa ar fi început să sufere de crize de epilepsie.
Maria Mihalco respinge categoric toate aceste acuzații. Ea afirmă că familia sa le-a oferit copiilor hrană, îngrijire și acces la educație și susține că nici ea, nici soțul său nu i-au agresat vreodată pe Adrian sau pe sora acestuia.
Fosta tutoare afirmă, în schimb, că Adrian avea probleme serioase de comportament încă din adolescență. Potrivit ei, acesta fuma de la o vârstă fragedă, frecventa anturaje nepotrivite și provoca des conflicte.
Femeia formulează și acuzații mult mai grave. Ea susține că Adrian ar fi încercat să o agreseze sexual pe bunica sa, care era imobilizată la pat. Totodată, Maria Mihalco afirmă că, în perioada școlii, ar fi existat și un incident care a implicat o colegă. Potrivit acesteia, Adrian ar fi fost acuzat că a încercat să agreseze sexual fata. Fosta tutoare susține că aceste episoade au contribuit la deteriorarea relației dintre tânăr și familia care îl avea în grijă.
Versiunile celor două părți diferă și în privința modului în care s-a încheiat tutela.
Adrian susține că, la vârsta de 18 ani, a fost alungat după un conflict și că nu și-a putut recupera hainele, documentele și banii câștigați din muncă. El afirmă că a plecat pe jos până la Orhei și că ulterior a fost nevoit să își refacă actele.
Maria Mihalco neagă că l-ar fi alungat și susține că tânărul a plecat de bunăvoie după mai multe conflicte. Ea respinge și acuzațiile privind reținerea banilor sau a documentelor.
După plecarea din familia de tutelă, Adrian spune că a locuit temporar la diferite persoane, a muncit ocazional și a trecut prin perioade în care nu a avut unde să stea. În prezent, afirmă că nu dispune de o locuință stabilă și că doarme uneori în parcuri sau în adăposturi improvizate. Pentru a se întreține, cântă la chitară în spații publice și spune că poate câștiga aproximativ 100-200 de lei pe zi.
Un alt punct de conflict îl reprezintă casa în care Adrian a locuit împreună cu mama și tatăl vitreg. Tânărul susține că el și sora sa ar avea dreptul la o parte din proprietate și încearcă să își revendice moștenirea. Potrivit lui, nu este lăsat să locuiască acolo, deși consideră că are acest drept.
Maria Mihalco respinge acuzația că i-ar interzice accesul în locuință. Femeia susține că nu ea este persoana care decide cine poate locui în casă și afirmă că nu s-a opus niciodată ca Adrian să își revendice eventualele drepturi asupra proprietății.
Adrian spune că nu și-a mai văzut sora de aproximativ un an. Potrivit lui, a încercat de mai multe ori să ajungă la ea, însă ar fi fost alungat. Tânărul afirmă că se teme pentru sora sa, care are acum 10 ani, și că și-ar dori să o poată lua să stea alături de el dacă ar avea o locuință și condițiile necesare.
De cealaltă parte, Maria Mihalco susține că fetița continuă să locuiască în familia sa și că a crescut-o încă de la vârsta de trei ani, după moartea mamei. Femeia afirmă că minora este bine îngrijită, merge la școală și este tratată ca propriul copil. Potrivit acesteia, fata îi spune „mamă”, însă cunoaște cine sunt părinții ei biologici și știe cine este fratele său. Fosta tutoare respinge acuzațiile potrivit cărora ar încerca să îi împiedice relația cu Adrian și susține că multe dintre afirmațiile făcute de tânăr despre situația surorii sale nu corespund realității.
