Presupunând că nu vom distruge toate celelalte forme de viață în timp ce ne încercăm să existăm, istoria ne spune să ne așteptăm la unele schimbări fundamentale atunci când oamenii nu vor mai fi specia dominantă a planetei, transmite Ultimelestiri.md cu referire la playtech.ro.
Ce animal ar prelua ștafeta de oameni
Așa că, dacă ni s-ar oferi ocazia să aruncăm o privire în viitor la Pământ, cam 50 de milioane de ani după dispariția noastră, ce am găsi? Ce animal sau grup de animale ar prelua acest rol?
Am avea un Planet of the Apes, așa cum este imaginat în ficțiunea populară? Sau Pământul ar ajunge să fie dominat de delfini, șobolani, tardigrade, gândaci, porci, furnici sau alți stăpâni ai planetei?
Conform unor estimări, patru din cinci animale sunt nematode (viermi cilindrici), așa că din toate aceste exemple este clar că nici prevalența, nici abundența, nici diversitatea nu sunt cerințele de bază pentru a fi considerat o formă de viață dominantă. În schimb, imaginația noastră este captivată de organisme mari și carismatice.
Există, fără îndoială, un grad de narcisism în denumirea umană a speciei dominante și o puternică tendință de a acorda acest titlu rudelor apropiate.
Planeta Maimuțelor își imaginează că rudele noastre primare ar putea dezvolta limbajul și ar putea adopta tehnologia noastră dacă le-am acorda timp și spațiu pentru a face acest lucru.
Cu toate acestea, societățile primatelor non-umane nu sunt susceptibile să moștenească dominanța noastră asupra Pământului, deoarece maimuțele sunt susceptibile să ne anticipeze extincția.
Suntem deja singura rasă hominidă care nu este amenințată cu dispariția sau în pericol critic. De fapt, orice eveniment de extincție care afectează oamenii va fi probabil cel mai periculos pentru organisme care împart cu noi cerințele fiziologice de bază.
Adevărul este că nimic nu este sigur
Chiar dacă omenirea cedează în fața unei pandemii globale care afectează relativ puține alte mamifere, maimuțele mari sunt precis speciile cele mai expuse la contractarea unor boli noi care să ne alunge de pe Pământ.
Va dezvolta o altă rudă mai îndepărtată inteligență și o societate asemănătoare oamenilor? Acest lucru pare, de asemenea, puțin probabil.
Așadar, astfel de trăsături nu sunt nici cerințe pentru a fi dominante printre animale, nici trăsături susceptibile să evolueze. Evoluția nu favorizează inteligența în sine, ci doar dacă aceasta duce la o supraviețuire.
Prin urmare, este o greșeală profundă să ne imaginăm că succesorii noștri sunt susceptibili să fie creaturi deosebit de inteligente sau sociale, sau că vor fi capabile de limbaj sau pricepute în tehnologia umană.
Pământul a fost martor la numeroase evenimente de extincție în cursul istoriei sale. Diversificarea vieții care a urmat fiecărui astfel de eveniment a fost relativ rapidă și „radierea adaptivă” a noilor specii a produs forme noi, inclusiv multe diferite de linia ancestrală.
Creaturile mici de tip șoarece care se mișcau sub picioarele dinozaurilor în perioada Cretacicului târziu arătau foarte diferit față de urșii din peșteri, mastodonți și balenele care au descins din ele în era mamiferelor.
La fel, reptilele care au supraviețuit extincției Permian târzii acum aproximativ 250 de milioane de ani, care a ucis 90% din speciile marine și 70% din cele terestre, nu prevesteau în mod clar pterozaurii, dinozaurii și mamiferele și păsările care au descins din ele.
În cartea sa „Wonderful Life: the Burgess Shale and the Nature of History”, Stephen J. Gould a susținea că șansa, sau „contingența”. așa cum a numit-o el, a jucat un rol important în marile tranziții ale vieții animale.
Există spațiu pentru a dezbaterea importanței relative a contingenței în istoria vieții, care rămâne un subiect controversat și în prezent. Așadar, deși este posibil ca, așa cum au speculat mulți, furnicile să preia Pământul, putem doar să ne imaginăm cum vor arăta descendenții lor dominanți.
