Însă toate aceste tehnologii sunt limitate de diferiți factori, și nu pot funcționa permanent. Aici intră în scenă un concept care a fost expus la nivel teoretic de peste 60 de ani. Mai exact, panourile solare spațiale, transmite Ultimelestiri.md cu referire la realitatea.md.
Pe scurt, ar fi vorba despre un satelit geostaționar, plasat pe o orbită la circa 36.000 de kilometri față de Terra, care va fi expus radiațiilor solare timp de 99% pe an. Acesta ar colecta energia solară și ar transmite-o către o bază de pe Terra sub forma undelor electromagnetice. Stația terestră care, conform planurilor moderne ar trebui să aibă un diametru de 5 kilometri, va prelua undele cu pricina și le va transforma din nou în energie.
Deocamdată încă se discută despre formatul dispozitivului solar care să fie amplasat în spațiu. O variantă, botezată CASSIOPeiA, constă într-un satelit cu o masă de 2.000 de tone și o deschidere de 2 kilometri. O alternativă ar fi SPS-ALPHA, un dispozitiv format din numeroase reflectoare care pot fi mișcate independent.
Ce vă interesează pe voi cel mai tare este că, anul acesta, o echipă de la Institutul Tehnologic din California, Caltech, a testat deja ideea cu un satelit de mici dimensiuni, care să transmită energie solară către un dispozitiv aflat la sol. Și a funcționat.
China, Japonia și SUA s-au arătat deja interesate de idee și, conform estimărilor, ar putea avea dispozitive funcționale de acest gen în maxim două decenii. Mai rămân de stabilit niște detalii. Spre exemplu, cum să transporți în spațiu atâtea materiale. Chiar și folosind cea mai puternică rachetă actuală, Starship a celor de la SpaceX, tot ar fi nevoie de sute de lansări. În cazul ăsta, ar putea interveni printarea 3D direct în spațiu.
Dar, cu siguranță, țările care vor o astfel de tehnologie și-au făcut deja calculele. Având în vedere că ea ar putea asigura mai mult decât necesarul întregii planete, s-ar putea ca la final, când se trage linie, să fie pe profit. Că tocmai asta era și ideea.
