Aslan a luptat prima dată împotriva rușilor în munții din Cecenia în 2000 când avea doar 23 de ani. A servit apoi ca instructor pentru forțele speciale ucrainene, iar acum luptă din nou contra rușilor împreună cu alți veterani de război ceceni în cadrul unui batalion creat în 2014, transmite Ultimelestiri.md cu referire la digi24.ro.
După luni de zile de lupte și zeci de mii de vieți pierdute, forțele ruse au reușit să străpungă apărarea ucraineană din sectorul Avdiivka și au început să încercuiască orașul. Aslan nu pare deloc perturbat.
A trecut prin situații mult mai grele. A luptat ca lunetist în Al Doilea Război Cecen și știe ce înseamnă înfrângerea. Cu toate că recunoaște că situația de pe front este una complicată, Aslan nu crede că armata ucraineană va colapsa.
„Mă rog pentru victorie. Și când vom elibera Ucraina, vom merge mai departe să eliberăm Icikeria”, spune Aslan, referindu-se la statul cecen nerecunoscut care a existat de facto în perioada 1991-2000.
După ce a stat mai mulți ani în închisorile controlate de liderul cecen Ramzan Kadîrov, aliatul lui Putin, Aslan a ajuns în exil în Norvegia, dar a venit în Ucraina să lupte împotriva forțelor ruse în vara anului 2022.
„Am venit să îmi iau revanșa împotriva vechiului meu inamic”, spune Aslan cu o privire dușmănoasă.
„Situația pentru armata ucraineană este dificilă”, recunoaște Aslan.
„Dar, să fiu sincer, este foarte rea și pentru partea rusă.”
Wad, unul din camarazii lui Aslan din batalionul de ceceni, este încă și mai optimist: „Situația este mult mai bună decât atunci când ne băteam cu rușii în Cecenia. Ei folosesc exact aceleași tehnici și strategii, singura diferență este că azi, în Ucraina, noi suntem mai bine antrenați și organizați.”
„Dar, cel mai important, avem încă sprijinul Occidentului pentru moment”, spune Walid.
Deși ambele armate sunt într-o stare precară, Aslan insistă că forțele ruse au un avantaj. Cel mai important este faptul că armata rusă, care are mai mulți soldați, continuă să își arunce trupele ca pe carne de tun asupra pozițiilor ucrainene.
„E ca pe vremea lui Stalin” „E ca pe vremea lui Stalin”, spune Aslan.
„Ei folosesc aceeași tehnică precum la Bahmut.” Walid și Aslan explică faptul că soldații ruși sunt trimiși la luptă într-un mod în care le este aproape imposibil să se retragă și, dacă reușesc totuși să o facă, sunt împușcați de superiorii lor.
„Se aruncă asupra pozițiilor noastre precum carnea și noi nu avem destulă muniție, obuze sau oameni ca să îi oprim, așa că suntem forțați să ne retragem treptat. Este singura strategie pe care au găsit-o ca să muște din pozițiile noastre, dar funcționează.”
Cu toate că recunosc că „armatei ucrainene îi lipsesc de toate”, Walid și Aslan sunt încrezători că vor câștiga. Considerați a fi unele dintre cele mai bune unități din armata ucraineană, soldații batalionului lor sunt trimiși în cele mai periculoase locuri de pe front.
În timpul bătăliei pentru Bahmut, batalionul Șeic Mansur a reușit să rămână în controlul drumului Ivaniske, una dintre căile principale de aprovizionare ale orașului și o țintă crucială pentru armata rusă.
„Cu toate că am avut multe pierderi de la începutul războiului, ne-am îndeplinit cu succes toate misiunile”, spune Aslan cu mândrie.
„Îi cunoaștem. Știm de ce sunt capabili” Walid spune că succesul lor vine de la faptul că toți luptătorii batalionului au experiență militară, mulți dintre ei fiind veterani ai războaielor din Cecenia, sunt bine echipați și antrenați și se cunosc bine între ei, dar îi cunosc și pe ruși.
„Îi cunoaștem, nu îi subestimăm, dar nici nu îi supraestimăm. Știm de ce sunt capabili”, spune Walid. Aslan și Walid nu se plâng de situația în care se găsesc și le mulțumesc celor care i-au ajutat financiar pentru a putea să își cumpere echipamentul de care au nevoie. Aslan este mult mai îngrijorat de starea armatei ucrainene în general.
„Ei duc lipsă de muniție, obuze, artilerie, aviație, sisteme de apărare antiaeriană și echipamente de toate felurile. Ucraina se retrage pentru că nu are muniție.”
Occidentul „nu a trimis Ucrainei nici 10% din ceea ce avea nevoie ca să lupte” Aslan este iritat de reticența Europei și a Statelor Unite de a răspunde la cererile pentru ajutoare din partea Kievului.
„Acestea sunt țări bogate și puternice și nu au trimis Ucrainei nici 10% din ceea ce avea nevoie ca să lupte”, spune Aslan cu o urmă de mânie. „Nu ne-au dat destul ca să străpungem apărările rusești.”
Potrivit lui Aslan, armata ucraineană continuă să reziste doar datorită determinării și a curajului. Dacă acest război este o luptă pentru eliberarea Ucrainei și Icikeriei, este și o bătălie pentru Europa și valorile ei, consideră Aslan.
În felul în care stau lucrurile acum, Aslan și Walid insistă că în ciuda unor retrageri, Ucraina este capabilă să se mențină pe poziții, dar nu poate lansa ofensive pentru a recâștiga teritoriul pierdut dacă nu primește mai multe ajutoare militare.
„Rusia este la porțile Europei și nu va ezita să atace”, avertizează Aslan. „Nu exagerez când spun că viitorul Europei azi este decis în Ucraina. Repet, dacă Ucraina pierde, atunci războiul va veni în Europa.”
