Acest membru al familiei tarantulelor este cea mai mare arahnidă în ceea ce privește lungimea și masa corpului, dar este întrecut în ceea ce privește deschiderea picioarelor de un alt păianjen masiv, transmite Ultimelestiri.md cu referire la playtech.ro.
Unde își are habitatul acest păianjen uriaș
Păianjenul mâncător de păsări trăiește în nordul Americii de Sud, unde, în ciuda numelui său, nu își petrece tot timpul mâncând doar păsări. În schimb, acești giganți nocturni ies din vizuini noaptea și vânează nevertebrate, ouă sau chiar rozătoare mici și, ocazional, păsări mici.
Potrivit Smithsonian Zoo, tarantula poate crește până la aproximativ 12 centimetri în diametrul corpului și are o deschidere a picioarelor de 28 de centimetri.
Femelele pot trăi până la 20 de ani în pădurile tropicale sălbatice din nordul Braziliei, Venezuela, etc, iar masculii mor adesea după împerechere și au o durată de viață cuprinsă între 3 și 6 ani.
Aceste tarantule maro și negre, acoperite de păr, au fălcile puternice și sunt veninoase. Deși ar fi neplăcut să primești o mușcătură de la una, veninul nu este fatal pentru oameni.
Păianjenul mâncător de păsări poate produce, de asemenea, zgomot din frecarea perilor de pe picioarele din spate, într-un proces numit stridulație. Se spune că zgomotul produs de aceste tarantule poate fi auzit la peste 4,5 metri distanță.
Păianjenul uriaș este considerat o delicatesă în America de Sud
În unele părți din America de Sud, păianjenul este considerat o delicatesă. Firele de păr sunt arse cu grijă și păianjenul este prăjit în frunze de banană înainte de a fi consumat, conform National Geographic.
Un studiu care examinează potențialul nutrițional a descoperit că un singur exemplar poate furniza aproximativ 109 calorii (kcal) per 100 de grame.
Singurul păianjen care îl întrece pe Goliath în ceea ce privește mărimea este păianjenul vânător gigant (Heteropoda maxima), care are o deschidere a picioarelor de 30 de centimetri.
Asemenea lui Goliath, acești păianjeni nu construiesc pânze, ci vânează prada. A fost descoperit pentru prima dată într-o peșteră din Laos în 2001, făcându-l mult mai greu de găsit decât omologul său sud-american.
