Președintele rus Vladimir Putin are o reputație de precauție extremă privind riscurile de securitate, el evitând până și utilizarea unui telefon mobil, conștient fiind de cât de ușor pot fi urmărite acestea. Totuși un document recent scurs din interiorul Kremlinului și ajuns în presă prin intermediul unui serviciu european de informații arată un nou nivel de suspiciune din jurul securității liderului rus, care pare să fi atins noi culmi, transmite Ultimelestiri.md cu referire la adevarul.ro.
Potrivit documentului, accesul la Putin este permis doar după două filtre de securitate. Gărzile sale de corp au un control total asupra programul aparițiilor publice, iar deplasările către obiective militare au fost aproape eliminate. Persoanele care lucrează în apropierea lui nu mai au voie să folosească telefoane mobile ce pot fi conectate la internet, ci doar dispozitive fără internet.
Mai mult, sisteme de supraveghere ar fi fost instalate inclusiv în locuințele personalului casnic care îl deservește pe liderul rus: bucătari, șoferi sau femei de serviciu. Acestora li s-ar fi interzis până și folosirea transportului public. Un detaliu revelator este faptul că Putin și membrii familiei sale nu mai locuiesc în reședințele obișnuite, ci în locații secrete, puternic securizate, iar activitatea președintelui s-ar desfășura în principal din buncăre din sudul Rusiei.
Autenticitatea documentului nu poate fi verificată independent, iar analiștii admit posibilitatea unei operațiuni de dezinformare menite să provoace tensiuni în interiorul Kremlinului. Totuși, puse în context, multe dintre informațiile prezentate sunt perfect plauzibile, scoțând la iveală presiunile cu care se confruntă liderul rus din mai multe direcții.
În ultimele luni, lideri autoritari intrați în colimatorul SUA au devenit tot mai vulnerabili în fața operațiunilor de informații și a atacurilor lansate cu precizie. În ianuarie, forțele americane au reușit să îl captureze pe președintele venezuelean Nicolás Maduro fără pierderi de vieți omenești. La sfârșitul lunii februarie, Israelul l-a eliminat pe liderul suprem iranian Ali Khamenei chiar în prima zi a războiului cu Iranul, alături de mai mulți oficiali iranieni de rang înalt.
Astfel de operațiuni se bazează pe o combinație sofisticată de surse umane și interceptări electronice, fiind urmărite nu doar comunicațiile țintelor, ci și ale apropiaților, gărzilor sau personalului auxiliar. În acest context, liderii autoritari au devenit mult mai vulnerabili decât în trecut.
Fostul șef al serviciului militar de informații al Ucrainei, Kirilo Budanov, actualmente șef de cabinet al președintelui Volodimir Zelenski, este considerat un admirator al tacticilor israeliene de asasinate țintite. Sub coordonarea sa, au fost asasinați mai mulți ofițeri ruși, politicieni și propagandiști, inclusiv la Moscova.
În decembrie, un atentat cu mașină-capcană în capitala rusă l-a ucis pe generalul-locotenent Fanil Sarvarov. Potrivit documentului scurs din Kremlin, atacul ar fi provocat panică în cercurile de putere de la Moscova și ar fi dus la reuniuni tensionate între oficialii serviciilor de securitate, care s-au acuzat reciproc pentru presupuse breșe. Acestea pot fi reale sau doar închipuite, însă semnalul de alarmă nu poate fi ignorat: pe fondul tentativelor repetate ale Rusiei de a-l elimina pe Zelenski, Putin are motive serioase să creadă că și el ar putea fi o țintă.
Vladimir Putin are multe temeri, dar și probleme reale
Se prea poate ca Putin să se teamă la fel de mult de inamicii interni ca și de ucraineni – drept dovadă, zvonurile privind un puci care circulă cu frenezie la Moscova. Dar dacă până acum Putin a reușit să rămână la putere surclasându-și inamicii, în prezent spațiul său de manevră pare să se restrângă, notează Foreign Affairs.
Unul din factorii de presiune este situația militară de pe front, care pare să se deterioreze pentru Rusia. Ofensiva pregătită pentru această primăvară a fost zădărnicită chiar înainte de lua startul. Ucrainenii susțin că doar în luna martie armata rusă a pierdut aproximativ 35.000 de militari morți sau răniți grav, a cincea lună consecutivă în care pierderile depășesc ritmul recrutărilor.
Mai important, spun analiștii, sacrificiile umane nu au adus câștigurile strategice dorite. Michael Kofman, expert al Carnegie Endowment for International Peace, a comentat în acest sens că nu doar că Ucraina „se descurcă mai bine decât anticipat”, iar „timpul nu mai este de partea Rusiei”.
În unele sectoare ale frontului, forțele ucrainene au reușit chiar să împingă trupele ruse înapoi. Comandanții ruși par lipsiți de idei pentru a modifica dinamica războiului: simpla trimitere de noi efective pe front nu mai produce rezultate.
În schimb, Ucraina continuă să surprindă prin inovație militară și noi utilizări creative ale tehnologiei. Aproape zilnic sunt anunțate noi atacuri îndrăznețe în interiorul teritoriului rus. Pe 25 aprilie, drone ucrainene au lovit un aerodrom militar din orașul Celiabinsk, în Munții Ural, la peste 1.700 de kilometri de granița ucraineană.
Forțele ucrainene au alocat resurse importante pentru distrugerea sistemelor de apărare antiaeriană ale Rusiei, care nu mai reușesc să protejeze simultan toate obiectivele strategice. La un moment dat, amenințarea atacurilor ucrainene a determinat închiderea simultană a celor patru aeroporturi internaționale din Moscova.
Ucrainenii lovesc strategic în adâncul teritoriului rus
Analiștii consideră că extinderea razei de acțiune a atacurilor ucrainene a influențat inclusiv decizia Kremlinului de a exclude tehnica militară de la parada de Ziua Victoriei din 9 mai. Într-un gest considerat umilitor pentru Moscova, Putin i-ar fi cerut președintelui american Donald Trump să descurajeze eventuale atacuri ucrainene în timpul ceremoniei.
Totuși, scopul acestor lovituri nu este doar psihologic. Ucrainenii par să urmărească un obiectiv ambițios, cu un real impact: distrugerea unor componente esențiale ale infrastructurii economice și industriale ruse.
La finalul lunii aprilie, o dronă ucraineană cu rază lungă de acțiune a lovit o rafinărie din Perm, vizând coloanele de distilare necesare procesării petrolului. Spre deosebire de rezervoarele de stocare, relativ ușor de reparat, astfel de instalații sunt mult mai dificil de înlocuit.
Fostul comandant al forțelor americane în Europa, Ben Hodges, a observat că Ucraina a dezvoltat „o teorie a victoriei” bazată pe distrugerea infrastructurii energetice a Rusiei, pentru a viza direct capacitatea Moscovei de a susține războiul.
O analiză Reuters publicată la sfârșitul lunii martie estima că atacurile ucrainene au redus capacitatea de exporturi petroliere ale Rusiei cu aproximativ 40%. În același timp, deficitul bugetar al Rusiei a depășit deja ținta stabilită pentru întregul an, în timp ce veniturile din petrol și gaze au scăzut cu 45%.
Strategia ucraineană se repetă și în alte domenii industriale. Atacurile vizează fabrici chimice, unități de producție a semiconductorilor și uzine siderurgice, fiind lovite exact componentele critice pentru funcționarea industriei militare ruse.
În contrast, Rusia nu pare capabilă să genereze consecințe similare asupra Ucrainei. Producția militară ucraineană este dispersată în numeroase unități mici de producție, în locații greu de identificat, ceea ce face dificilă alegerea unor ținte eficiente. În consecință, Moscova continuă să lovească infrastructură energetică și zone civile, tactici care, potrivit observatorilor, nu fac decât să întărească rezistența societății ucrainene.
Faptul că direcția războiului merge în favoarea Ucrainei se reflectă și în discursul președintelui Zelenski față de Statele Unite. Liderul ucrainean a declarat recent că Rusia „i-a jucat din nou pe americani”, o referire la politica lui Donald Trump de a permite exporturile rusești de petrol.
Asta nu înseamnă că Ucraina nu are în continuare problemele sale, inclusiv deficit de personal militar și scandaluri de corupție. Mulți bărbați ucraineni evită în continuare recrutarea.
Totuși, poziția internațională a Kievului pare să se consolideze. Războiul din Iran a deschis noi oportunități diplomatice pentru Ucraina, care încearcă să își valorifice experiența în combaterea dronelor pentru a atrage sprijin din partea monarhiilor din Golf.
În același timp, Rusia pierde influență în Europa. Înfrângerea electorală recentă a premierului ungar Viktor Orban a privat Kremlinul de unul dintre cei mai importanți aliați din Uniunea Europeană. Plecarea acestuia a permis deblocarea unui pachet european de asistență pentru Ucraina în valoare de 106 miliarde de dolari.
Pe plan extern, Moscova întâmpină dificultăți și în Africa. Guvernul militar din Mali, susținut de Rusia, pierde teren în confruntarea cu rebelii islamiști.
Pentru Vladimir Putin, pierderea influenței în Mali nu reprezintă o amenințare directă. Însă o eventuală înfrângere în Ucraina, în combinație cu stagnarea economică, nemulțumirile oligarhilor și restricțiile tot mai dure impuse internetului în Rusia ar putea deveni un pericol real pentru stabilitatea regimului.
Semnele de îndoială încep să apară inclusiv în rândul celor mai înfocați susținători ai războiului. Unul dintre bloggerii pro-război a comentat recent că „încetul cu încetul, avantajul trece de partea inamicului”, care dobândește succes în contraatacurile întreprinse.
