Bărbatul, care are acum 32 de ani, a povestit cum întreg coșmarul a început când avea doar 11 ani și a început să fie ținut într-o cameră fără căldură sau aer condiționat zi și noapte, primind doar două sandvișuri și două pahare cu apă pe zi, transmite Ultimelestiri.md cu referire la digi24.ro.
Cu toate că are o înălțime de 1,75 m, când a fost descoperit de autorități, bărbatul avea doar 31 de kilograme și era aproape să moară de foame.
Din cauză că nu a avut acces la îngrijiri dentare, dinții lui se rupeau deseori când mânca. Uneori, punea deoparte apa puțină pe care o primea ca să se poată spăla fără săpun și ca să se poată tunde singur.
Fără a avea acces la baie, bărbatul a trebuit să inventeze un mod prin care să scape de deșeuri: a legat o serie de paie pe care le-a scos în afara casei printr-o gaură în fereastră.
Bărbatul a spus că îi era permis să iasă dimineața din cameră între 15 minute și două ore ca să se ocupe de treburi casnice, înainte de a fi închis la loc. Ultima dată când a părăsit casa s-a întâmplat cu aproape 20 de ani în urmă, când avea 14 sau 15 ani.
În ziua în care echipele de intervenție au ajuns la adresa lui, bărbatul s-a folosit de o brichetă, un dezinfectant de mâini și hârtii de imprimantă ca să pornească un incendiu, care apoi s-a răspândit în casa în care era ținut captiv, potrivit CNN.
Poliția a transmis că bărbatul a dat foc intenționat casei deținute de mama lui vitregă, Kimberly Sullivan (56 de ani), ca să alerteze autoritățile și să fie salvat.
Bărbatul a găsit bricheta într-o geacă pe care o purtase tatăl lui, care a murit cu un an în urmă.
„Am vrut să îmi câștig libertatea”, le-a spus el polițiștilor. Mama lui vitregă a fost acuzată de răpire, cruzime și alte infracțiuni.
Sullivan a fost eliberată provizoriu joi, după ce s-a prezentat la un tribunal din Waterbury, Connecticut, și a plătit cauțiunea de 300.000 de dolari.
Victima a fost tratată la spital pentru intoxicație cu fum și a fost diagnosticat cu tulburare de stres post-traumatic și depresie. Șeful poliției din Waterbury, Fernando Spagnolo, a spus că în toți cei 33 de ani de experiență în domeniu nu a mai întâlnit vreodată un caz mai grav de tratament inuman decât acesta.
