Articolul descrie o schimbare profundă în interiorul sistemului de putere de la Moscova: elitele nu mai vorbesc despre războiul din Ucraina ca despre „proiectul nostru”, ci despre „războiul lui Putin”, transmite Ultimelestiri.md cu referire la adevarul.ro.
Potrivit autorului, în cercurile puterii din Rusia se conturează tot mai clar sentimentul că președintele Vladimir Putin a împins țara într-un punct mort, iar nimeni nu mai știe ce urmează. Primul semn ar fi fost schimbarea limbajului folosit de oficiali, guvernatori și oameni de afaceri apropiați Kremlinului.
„Până anul trecut, toți spuneau «noi» și «al nostru». Acum, vorbesc despre «deciziile lui», «războiul lui», «agenda lui»”, notează autorul.
Fostul oficial susține că nu este vorba despre o revoltă deschisă împotriva liderului de la Kremlin, ci despre o ruptură psihologică între putere și propriile sale elite. Regimul continuă să controleze aparatul represiv și monopolul forței, însă ar fi pierdut ceva esențial: capacitatea de a oferi o viziune credibilă despre viitorul Rusiei.
Analiza identifică patru motive principale pentru această erodare a autorității lui Putin.
1. Costurile războiului devin imposibil de ascuns
Primul factor este prețul tot mai mare al războiului din Ucraina. Potrivit autorului, Kremlinul a încercat inițial să prezinte conflictul drept o „operațiune specială” purtată de militari și mercenari plătiți, în timp ce populația urma să își continue viața normal.
Însă războiul prelungit a adus inflație, taxe mai mari, degradarea infrastructurii și un val de restricții și cenzură.
„Societatea plătește costurile războiului la nivel național, fără să primească în schimb un scop clar”, se arată în text.
2. Elitele cer reguli și protecție
Al doilea motiv ține de nemulțumirea în creștere a elitelor economice. După sancțiunile occidentale, mulți oligarhi și oameni de afaceri și-au repatriat capitalurile și activele în Rusia.
Problema este că, fără protecția tribunalelor occidentale și a sistemului juridic internațional, conflictele dintre grupurile de interese trebuie rezolvate în interiorul unui sistem considerat arbitrar și impredictibil.
Autorul susține că, în ultimii trei ani, active private în valoare de aproximativ 5 mii de miliarde de ruble — echivalentul a circa 60 de miliarde de dolari — au fost confiscate, naționalizate sau transferate către persoane apropiate Kremlinului.
„Nici măcar cei loiali regimului nu mai cer democrație, ci reguli clare și instituții capabile să arbitreze conflictele”, afirmă fostul oficial rus.
3. Rusia ar fi rămas fără un model de referință
Al treilea factor este schimbarea contextului geopolitic. Potrivit autorului, Rusia și-a imaginat că poate remodela ordinea mondială, însă în realitate a accelerat haosul global și slăbirea regulilor internaționale.
Mai mult, Rusia s-ar confrunta acum cu o criză identitară profundă. Timp de secole, statul rus s-a definit în raport cu Europa și Occidentul — fie încercând să le ajungă din urmă, fie opunându-se acestora.
„Occidentul, ca model cultural și politic unitar, este el însuși în criză. Rusia nu mai are un punct extern de referință pentru a-și defini propriul drum”, notează autorul.
4. Represiune fără promisiunea unui viitor
Al patrulea element invocat este intensificarea controlului ideologic și a represiunii, fără ca regimul să mai ofere populației o perspectivă clară asupra viitorului.
Potrivit analizei, vechiul contract social — statul nu intervine în viața privată, iar cetățenii nu se implică în politică — s-a prăbușit.
În trecut, Kremlinul cumpăra loialitatea populației prin stabilitate și consum. Astăzi, spune autorul, sistemul oferă în schimb doar supraveghere, cenzură și restricții.
„Problema nu este doar represiunea, ci represiunea fără scop”, avertizează fostul oficial.
„Fiecare mișcare agravează situația”
Concluzia este sumbră: Rusia s-ar afla într-o situație comparată cu „zugzwang”-ul din șah — un moment în care orice mutare făcută de jucător îi înrăutățește poziția.
Autorul consideră că sistemul construit de Putin poate supraviețui atât timp cât liderul de la Kremlin rămâne la putere, însă fiecare nouă măsură luată pentru consolidarea controlului accelerează, de fapt, degradarea regimului.
„El poate intensifica represiunea. Poate începe un nou război. Dar nu mai poate reconstrui legătura dintre putere și viitor”, concluzionează The Economist.
