Cercetările arată că scurgerile de substanțe radioactive provin, cel mai probabil, din combustibilul reactorului nuclear, care se degradează lent în timp, și nu din armele nucleare aflate la bord, transmite Ultimelestiri.md cu referire la antena3.ro.
Submarinul, un model unic construit de Uniunea Sovietică în perioada Războiului Rece, avea o cocă dublă din titan, care îi permitea să opereze la adâncimi foarte mari pentru acea vreme. În prezent, epava se află la aproximativ 1.700 de metri sub suprafața Mării Norvegiei.
La 7 aprilie 1989, un incendiu izbucnit în partea din spate a submarinului a scăpat de sub control. Din cei 69 de membri ai echipajului aflați la bord, doar 27 au supraviețuit.
Deși situația poate părea începutul unui dezastru ecologic, datele științifice disponibile în prezent indică un impact limitat asupra mediului. Probele de apă, sedimente și organisme marine prelevate din apropierea epavei au oferit puține dovezi privind acumularea radionuclizilor în zonă. Cercetătorii explică acest lucru prin faptul că materialul radioactiv este diluat rapid în apa din jur.
În 2019, o echipă de cercetători norvegieni a utilizat vehiculul submersibil operat de la distanță Egir 6000 pentru a inspecta epava cu ajutorul sonarului și al camerelor video și pentru a colecta probe de apă, sedimente și organisme marine.
Misiunea s-a concentrat asupra posibilelor căi prin care interiorul submarinului ar putea comunica cu mediul marin. Cercetătorii au observat eliberări intermitente de material radioactiv din zona reactorului, inclusiv nori proveniți dintr-o conductă de ventilație și din apropierea unui grilaj metalic.
Într-o probă de apă colectată după o astfel de eliberare vizibilă, concentrația de cesiu-137 a fost de 1.000 de ori mai mare decât în probele prelevate anterior.
Cele mai ridicate niveluri au fost identificate în probele recoltate chiar lângă grilajul metalic. Concentrațiile maxime de stronțiu-90 și cesiu-137 au fost de 400.000 și, respectiv, 800.000 de ori mai mari decât nivelurile obișnuite din Marea Norvegiei. Cu toate acestea, studiul subliniază că substanțele radioactive se diluează rapid pe măsură ce se îndepărtează de punctul de eliberare, astfel că întreaga mare nu este contaminată.
Analizele izotopice indică reactorul nuclear drept sursa principală a scurgerilor. Nivelurile ridicate de plutoniu și uraniu, precum și raporturile dintre acești izotopi, sugerează că combustibilul reactorului continuă să se degradeze în timp.
Cercetătorii au identificat însă și un element pozitiv: nu au fost găsite dovezi că plutoniul din focoasele nucleare ar fi ajuns în mediul marin din apropierea epavei.
De asemenea, lucrările de protecție efectuate de Rusia în anii 1990, când zonele vulnerabile din jurul compartimentului torpilelor au fost sigilate cu dopuri și plăci din titan, par să fi contribuit la reducerea riscurilor actuale, în special în zona focoaselor nucleare.
Institutul de Cercetare Marină din Norvegia afirmă că epava Komsomolets reprezintă singura sursă cunoscută de poluare radioactivă din apele norvegiene. Totuși, instituția precizează că nivelurile de radiații sunt scăzute, submarinul se află la mare adâncime și nu există pericol pentru oameni sau pentru populațiile de pești.
Cu toate acestea, monitorizarea continuă este considerată esențială, deoarece reactorul nuclear pare să elibereze intermitent material radioactiv, iar oamenii de știință nu înțeleg încă pe deplin motivele pentru care intensitatea scurgerilor variază în timp.
Din acest motiv, cercetătorii intenționează să revină la epavă cu noi vehicule submersibile pentru a stabili dacă eliberările radioactive sunt provocate de coroziune, de schimbările de presiune, de conducte avariate sau de alte procese care au loc în interiorul submarinului.
Potrivit concluziilor actuale ale studiului, submarinul K-278 Komsomolets continuă să elibereze material radioactiv, însă dovezile disponibile indică o acumulare redusă în apropierea epavei și nu arată, deocamdată, un impact clar asupra ecosistemului marin local.
