Părinții care au practicat până acum parentingul blând („gentle parenting”), un curent început acum aproximativ 10 ani ca reacție la parentingul mai autoritar de tip „colțul rușinii” de la începutul anilor 2000, spun că au obosit „să urmeze mereu inițiativa copilului, să explice cu grijă fiecare decizie, să-i supravegheze fiecare mișcare și să numească fiecare emoție pe care copilul ar putea-o simți, într-un mod calm și tandru”, transmite Ultimelestiri.md cu referire la spotmedia.ro.
Susținătorii FAFO arată că acest stil îi învață pe copii independența și consecințele propriilor acțiuni, chiar dacă aceste consecințe sunt inconfortabile sau, uneori, dure.
De partea cealaltă, criticii FAFO spun că astfel de metode se bazează prea mult pe frică și umilire și că, deși copiii pot deveni mai docili, încrederea este afectată.
Dacă le aplici corect, însă, nu există mari diferențe între stiluri: adevăratul parenting blând presupune limite și consecințe, iar FAFO nu trebuie să fie punitiv, spun experții. Problema apare online, unde extremele sunt promovate, nuanțele dispar, iar polarizarea domină.
„Sunt adepta ideii ca cei mici să experimenteze consecințe naturale, la nivelul de: ‘nu o să mă mai cert cu copilul să-și pună haina’. Dacă nu-și strâng jucăriile și cineva calcă pe ele, ceva se strică. Asta poate fi o lecție bună. Ca părinți, rolul nostru este să oferim limite și structură. Acolo unde e relevant, pot exista consecințe naturale. Dar când alunecăm spre ‘nu-mi mai pasă, dacă asta vrei să faci, fă-o’, atunci cred că transmitem un mesaj greșit”, spune Maryhan Munt, psiholog și gazda podcast-ului How Not to Screw Up Your Kids.
Copiii nu învață doar din consecințe, ei învață din modul în care adulții rămân prezenți alături de ei în timp ce acele consecințe se produc.
Metodele de parenting blând, sau cel puțin ceea ce mulți cred că implică, îi pot epuiza pe părinți, spune dr. Emma Svanberg, psiholog și autoarea cărții Parenting for Humans.
„Pentru mine, asta înseamnă părinți cărora li s-a spus că trebuie să valideze, să fie empatici, să explice și să absoarbă dereglările emoționale, fără să fi experimentat vreodată asta în propria copilărie și cu foarte puțin sprijin structural. Cred că FAFO ar putea fi o reacție la acest lucru – o mișcare de pendul de la ceva interpretat ca permisiv la ceva ce poate părea mai autoritar”, spune Svanberg.
Mai ales că, potrivit lui Munt, noii părinți care observă copii mai mari crescuți „blând” pot simți că metoda nu a funcționat chiar atât de bine: „Dovezile par să arate că avem din ce în ce mai mulți copii anxioși.”
Dar există pericolul de a duce FAFO prea departe, atrage atenția Svanberg: „Copiii nu învață doar din consecințe; ei învață din modul în care adulții rămân prezenți alături de ei în timpul acelor consecințe. Dacă FAFO devine emoțional detașat (‘o să înveți pe pielea ta, eu nu mă bag’), copiii pot interioriza rușinea, se pot simți nesusținuți sau pot avea dificultăți în a înțelege experiențe care, din punctul de vedere al dezvoltării, depășesc capacitatea lor. Riscul nu este independența, ci izolarea emoțională și rușinea”.
Până la urmă, vorbim doar de un nou fenomen manifestat în mediul online, care va fi la un moment dat înlocuit de altceva.
Și deja pare să se prefigureze un alt stil de parenting pe rețelele sociale, unul care acceptă faptul că acțiunile au consecințe, dar fără umilirea copilului: acest nou stil poartă numele de FAFO blând („Gentle FAFO”).
