La acestea și multe alte întrebări, pentru site-ul Noi.md a răspuns Petru Lucinschi, al doilea președinte al Moldovei, transmite Ultimelestiri.md.
În acest răstimp situația s-a schimbat radical. În condițiile acțiunilor militare circumstanțele se schimbă fulgerător. De aceea este necesar să analizăm situația curentă, apoi să încercăm pronosticarea următoarelor evenimente și acțiunile care pot urma, pentru a lua decizii întemeiate.
Mai ales dacă este vorba despre probleme de anvergură națională, poziția luată trebuie să răspundă intereselor poporului nostru. Practica seculară demonstrează, că acutizarea conflictelor în interiorul țării deseori devine catalizatorul imixiunii externe. Dacă în țară există tensiuni sau chiar confruntare, trebuie să fim extrem de atenți.
Cel mai periculos scenariu îl formează cazurile, în care o parte a populației, organizații sau formațiuni în componența statului, cer ajutorul altui stat. Istoric, asemenea cereri duc la introducerea trupelor străine: Polonia, Cehoslovacia, Ungaria… Și în istoria statului nostru moldovenesc au fost precedente, în care pretendenții la tronul țării cereau ajutor de la polonezi sau turci. Asta întotdeauna poate avea urmări serioase.
În prezent, prin congresul deputaților de toate nivelurile, Transnistria transmite un semnal de ajutor. Găgăuzia acționează și mai direct. Aceste două formațiuni se adresează Rusiei.
Rusia se află în stare de război cu statul vecin, ceea ce face ca situația să fie deosebit de periculoasă și complicată. De la noi se cer pași verificați maxim. Ce-i de făcut în acest caz? Eu cred, că ar fi corect să se discute cu reprezentanții Găgăuziei și ai Transnistriei problemele care îi neliniștesc, să fie clarificate motivele adresării lor după ajutor. Ceva poate fi convenit public.
De obicei, contactele la nivel public sunt urmate de anumite declarații, menite să prevină escaladarea. Astăzi există motive pentru o alarmă serioasă, provocată și de factorii externi, dar și de cei interni. Dacă vorbim de un aspect mai larg a celor ce se întîmplă în regiune, trebuie să se țină cont de faptul, că relațiile urmează a fi construite în condițiile unei confruntări nemaivăzute între Europa și Rusia. În viziunea mea, trebuie să avem grijă ca acțiunile noastre să corespundă intereselor naționale, iar deciziile luate să aibă sprijin în interiorul țării. Dacă va fi necesar – să ne convingem partenerii de dezvoltare, că țara noastră are particularități care nu pot fi neglijate.
În condiții de război, există mult imprevizibil, iar circumstanțele se pot schimba zilnic. Să nu uităm, că la luarea oricăror decizii trebuie să ținem cont nu doar de dorințele noastre, dar și de posibilitățile reale de a le înfăptui.
Noi, ca stat care se mărginește cu țări aflate în conflict, trebuie să subliniem pe toate căile caracterul nostru pașnic. Și să o facem nu în treacăt, da să dezvoltăm încontinuu politica noastră binevoitoare. Conflictul început acum doi ani a demonstrat perfect caracterul pașnic și binevoitor al poporului nostru. Primul val de refugiați din Ucraina a fost primit cu căldură și grijă de cetățenii noștri. Această dorință de a ajuta avea un caracter de masă și a fost menționată la nivelul ONU și a altor structuri internaționale. Trebuie să prețuim acest spirit sincer, deschis. Mereu se vor găsi cei care doresc să aprindă un conflict și, cu regret, există mai puțini din cei care îl pot stinge.
Următoarea întrebare continuă subiectul. Recent, președinta Maia Sandu a revenit de la Paris, unde împreună cu colegul său francez a anunțat despre deschiderea misiunii franceze de apărare în Moldova, lucru care a provocat ceva neliniști. Cum credeți, în ce măsură această decizie va consolida securitatea noastră națională?
Faptul în sine nu trebuie să trezească neliniști deosebite. Mai ales că cei care au studiat atent acest acord au observat cu siguranță că el face trimitere la un document semnat în a.1988 de ministerele apărării ambelor țări. Adică, actualul document doar prelungește acordul de interacțiune în domeniul apărării, încheiat cu 24 de ai în urmă.
Dar neliniștea în societate se datorează faptului, că azi situația s-a acutizat semnificativ. Să ținem cont, că noi ca stat putem avea relații în domeniul militar cu oricine. Noi participăm la partea politică NATO, în cadrul programului «Parteneriatul pentru pace», din a.1994. Este un program destul de vast, la vremea lor au participat acolo și Rusia, și Belarus, și alte țări. Dar acum oamenii au un sentiment sporit de neliniște. Pentru că nu există claritate cu privire la ce anume a fost semnat. Așa că primul lucru care trebuie făcut – să fie date explicații societății. Să nu uităm, că Constituția noastră indică neutralitatea statului, și orice inițiative în domeniul militar trebuie analizate profund, pentru a nu da poporului motive de neliniște. Da pentru aceasta – să nu ne lăsăm atrași în acțiuni militare, să subliniem caracterul nostru neutru și să cerem respectarea lui.
Nu demult a fost adoptată o nouă Strategie de securitate națională, în care Rusia pentru prima dată a fost numită oficial principala amenințare. Asta chiar dacă în continuare avem cu Rusia relații tradiționale, piețe, zeci de mii de compatrioți de-ai noștri trăiesc și muncesc acolo. Ce ar putea urma, pentru ce s-a făcut asta?
Aici iarăși există mai multe întrebări, mai puține răspunsuri. Dacă ceva se face în condițiile unui spațiu de informare public, și în condiții de război, trebuie să nu uităm de anumite nuanțe.
Declarația despre aceea, că Rusia este amenințarea principală, se face în condițiile unei tensiuni mari. Pentru că avem în apropiere acțiunile militare ale Rusiei și Ucrainei. Nu înțeleg pentru ce dăm motiv, ca mai în fiecare zi în mesajele rusești să fie pomenită Moldova.
Este neajunsul nostru: vorbim mult, uneori de prisos, dar adesea aceste cuvinte nu-s susținute de fapte și nu corespund naturii deciziilor noastre, din care nu reiese că noi am fi chiar așa de bătăioși.
Trebuie să fim precauți și să limităm numărul persoanelor care pot face declarații politice, în special pe marginea unor așa probleme, ca relațiile cu Rusia, NATO și vecinii noștri. Aceștia trebuie să fie președintele, premierul și ministrul afacerilor externe.
Evident, cea mai discutată chestiune – relațiile noastre cu Rusia. Ce să zic? Desigur, autoritățile trebuie să abordeze foarte responsabil relațiile cu Rusia, dat fiind că acestea s-au construit timp de secole. Deci, responsabilii de politica externă ar trebui să propună niște mecanisme de întreținere a unui dialog cu Rusia pentru a clarifica unele neînțelegeri nu prin declarații, da prin comunicare directă.
Orice superputere are propriile interese pentru anumite teritorii, este un factor constant. Faptul că Rusia are propriile interese în această regiune este înțeles, și de acest specific trebuie să ținem cont. Nu ne stă în puteri să schimbăm ceva aici.
Într-un interviu e dificil să explicăm mai detaliat specificul relațiilor noastre, dar vreau să-i rog pe cei interesați să facă cunoștință cu ceea ce spun despre aceasta marii noștri predecesori. Îl am în vedere pe Mihai Eminescu, care ne îndemna să nu ne confruntăm cu statele mari, «să ne știm lungimea nasului», și credea că ni se potrivesc mai bine hainele modeste, dar și pe Nicolae Iorga, care ne-a dat sfaturi directe cum să ne comportăm cu Rusia. Nu strică să cunoaștem ce săpunea în acest context Nicolae Titulescu (ministru român al afacerilor externe între anii 1927-28 – nota red.) , și ce spunea despre Rusia Emil Cioran (filozof european din sec. XX – nota red.).
Desigur, ne-am dori ca Rusia să ne trateze ca pe un stat independent, cu respect, în conformitate cu normele internaționale, reieșind din particularitățile noastre. Că doar Moldova nu poate dăuna cumva Rusiei, și noi ne-am dori să avem cu ea relații normale.
Este foarte clar, că în războiul actual dintre Rusia și Ucraina noi sprijinim Ucraina – vecina cea mai apropiată – și în măsura posibilităților o ajutăm în plan umanitar.
Citește continuarea pe noi.md.
