Istoricul Octavian Țîcu a explicat că Armata a 14-a, aflată în stânga Nistrului, s-a transformat în 1995 în Grupul Operativ al Trupelor Ruse, contingent militar care asigură reziliența regimului separatist, transmite Ultimelestiri.md cu referire la IPN.
„Componența militară și dotările fostei armate a 14-a devenită Grup Operativ nu prea s-au schimbat. Rusia a rămas în continuare cu tot armamentul. Inclusiv cu depozitul de la Cobasna, despre care nu știm prea multe, dar despre care putem intui. Prezența trupelor de pacificare este un indiciu clar asupra implicării Rusiei, dar acest lucru are loc și cu complicitatea Republicii Moldova. Rusia a legat retragerea acestui contingent și a trupelor ruse de soluționarea politică a conflictului, ceea ce a dat posibilitatea menținerii până la ora actuală a acestui contingent pe teritoriul Republicii Moldova”, a spus doctorul în istorie, Octavian Țîcu.
Potrivit istoricului, Rusia n-a renunțat la ideea federalizării Republicii Moldova în baza „planului Kozak”, propus anterior drept model de reglementare a conflictului transnistrean. Octavian Țîcu a explicat că „planul Kozak” ar fi însemnat transnistrizarea Republicii Moldova și blocarea oricăror inițiative care vizau viitorul politic al țării.
„În anul 1993, a existat un plan bun de reglementare a conflictului, cred că rămâne cel mai bun plan, e vorba de planul OSCE, care avea componente foarte bune, dar care a fost neglijat. Varianta ideală pentru Rusia a soluționării acestui conflict este „planul Kozak”, planul de federalizare a Republicii Moldova și crearea Republicii Federative Moldovenești, cu menținerea armatei ruse și trei componente federative la Comrat, la Tiraspol și la Chișinău, cu Parlament bicameral și posibilități de a bloca la infinit viitorul politic al Republicii Moldova, cu limba rusă ca limbă de stat și cu tot ceea ce noi numim transnistrizare. Varianta acestui plan a fost respinsă la presiunile Occidentului, dar pentru Rusia ideea federalizării rămâne continuă, ea rămâne planul Moscovei pentru soluționarea acestui conflict”, a mai spus istoricul.
El a explicat că economia din dreapta Nistrului este subjugată intereselor Rusiei, întrucât între întreprinderile de pe cele două maluri are loc o concurență neloială. Potrivit lui Octavian Țîcu, atât timp cât Gazprom va asigura regiunea transnistreană cu gaz gratuit, va fi menținut procesul de transnistrizare a economiei Republicii Moldova.
„Din 1992 asistăm progresiv la transnistrizarea economiei Republicii Moldova și asta are loc prin menținerea monopolului Gazprom asupra sectorului energetic și prin faptul că Gazprom este o pârghie de subvenționare a separatismului transnistrean. Acest lucru are loc prin faptul că gazul este oferit gratis întreprinderilor din regiunea transnistreană care, la rândul lor, produc energie electrică sau alte mărfuri pe care le exportă pe malul drept al Nistrului sau în UE și din contul acestor venituri se completează bugetul regiunii transnistrene, cât și conturile oligarhilor ruși. Prin urmare, Republica Moldova este într-o situație dezavantajată. Prin această dominație are loc subjugarea, începând cu anul 1992, a întregii economii intereselor Federației Ruse. Complexitatea fenomenului de transnistrzare implică, mai recent, voturi și influența procesului electoral. Există o paletă vastă de transnistrizare a Republicii Moldova din punct de vedere politic, economic, electoral, social”, a punctat Octavian Țîcu.
