Femeia are 35 de ani și locuiește la Barcelona alături de soțul ei. S-a născut în satul Roșu, raionul Cahul, acolo unde a absolvit școala gimnazială. De mic copil a fost sârguincioasă, i-a plăcut să învețe și să participe la diferite competiții școlare, transmite Ultimelestiri.md.
Istoria Angelei Codreanu și a soțului ei a început atunci când ea își făcea studiile la liceul din Cahul. Acea perioadă nu era deloc ușoară nici pentru unul dintre ei. El era plecat peste hotare la muncă, iar ea a avut parte de un comportament urât din partea unor profesori. Acel liceu era destul de popular și locurile erau limitate, iar Angela a reușit să fie admisă la studii după ce directorul instituției a recunoscut-o de la un concurs.
„După două-trei săptămâni de studii m-am întâlnit cu o situație destul de complicată și complexă. Diriginta mea la acel moment a primit bani pentru a aduce un alt copil în această clasă și, respectiv, în această situație i-am luat eu locul, ceea ce a dus la anumite presiuni asupra mea. Am simțit acest lucru, eram foarte conștientă, primeam note foarte rele. Simțeam și o presiune că trebuia să-mi sun părinții să le spun cum îmi merge la școală, trebuia să recunosc că am note de trei și patru, ceea ce nu era compatibil cu mine, era foarte greu, dar nu am renunțat și am îndrăznit să-i spun dirigintei mele că am nevoie să vorbesc cu ea. Am întrebat ce se întâmplă în timpul lecțiilor, ea fiind profesoara mea de istorie. Eu de fiecare dată mergeam pregătită și dedicată acestui proces, dar nu reușeam să trec de note de cinci și șase. Eu simțeam că este foarte incorectă cu mine”, își amintește Angela.
După această discuție lucrurile puțin s-au schimbat, dar presiunea totuși mai persista. Profesorii s-au divizat în două tabere: cei care o susțineau și cei care încercau să „o ajute” să plece din liceu.
Aceste momente au marcat-o pe Angela, fiindcă familia nu prea cunoștea ce se întâmplă cu adevărat la liceu. De prieteni s-a izolat și mergea mai mult la o cafenea, unde petrecea ore în șir comunicând cu diferite persoane pe rețelele sociale.
Printre cei cu care vorbea în mediul online se număra o persoană mai specială, zice femeia.
„Simțeam o atracție foarte mare față de tot ceea ce dădeam, de tot ceea ce primeam și chiar simțeam o îndrăgosteală reală de acea persoană. Îmi spunea prin ce momente trece și eu mă regăseam în această izolare a mea. Să nu ai cu cine să vorbești, să nu ai cu cine să-ți petreci timpul, el fiind plecat în Spania și lucrând la muncă fizică destul de grea, renunțând la familie, țară și pentru el s-a creat o realitate pentru care sigur nu era pregătit. Toate aceste momente au început să creeze între noi o conversație foarte frumoasă, de încurajare, de grijă unul față de celălalt. Acesta a devenit momentul în care am început să devenim mai apropiați unul față de celălat”, își amintește ea.
După luni de conversații, Angela și-a auzit iubitul la telefon cu vocea puțin mai diferită, tremurândă.
„Atunci am fost întrebată dacă sunt pregătită să petrecem viața împreună. Mi-am dat seama că este o cerere în căsătorie și nu am ezitat să spun da. Deși nu l-am văzut niciodată, nici prin Skype, doar am vorbit prin mesaje și prin telefon, încrederea în această persoană a fost întotdeauna instinctivă”, susține Angela.
Iată că, peste câteva luni, femeia s-a întâlnit față în față cu realitatea. Iubitul ei trebuia să se întoarcă în Moldova și urmau să se vadă pentru prima dată.
„Trebuia să-l cunosc practic de la zero. Acest moment mi-a adus și dubii, și dorință de a cunoaște, dar și frica de a nu greși sau de a fi înșelată”, spune tânăra.
Momentul culminant a avut loc la Aeroport, atunci când privirile lor s-au întâlnit.
„Singura replică pe care am primit-o era: „Așteptam să fii un pic mai înaltă”. Acesta a fost momentul culminat, iar pentru mine îmbrățișarea a fost încununarea încrederii totale, la care i-am spus că peste două zile mergem la o nuntă în familia mea, ceea ce l-a debusolat total. Practic peste câteva ore am plecat la Cahul să-i fac cunoștință cu prietenii mei. Totul s-a întâmplat foarte repede. Soțul meu în fața părinților m-a cerut în căsătorie fără inel și fără flori, dar după 16 ani de căsătorie și-a luat revanșa și am acest inel”, povestește Angela.
Familia și cei de la Cahul nu știau că Angela are un iubit. A fost un moment șocant pentru toți, fiindcă în mai puțin de trei ore a fost cerută în căsătorie. Ea avea 18 ani, iar bărbatul avea 28. Din fericire, ambele familii, și a lui, și a ei, au acceptat situația.
Pentru Angela au urmat alte încercări. Notele pe care le-a obținut la Bacalaureat și pe parcursul anilor de liceu nu i-au permis să-și realizeze un vis. Angela își dorea să studieze la Universitatea de Medicină, însă costul contractului depășea posibilitățile familiei ei.
„Plecând acasă cu dosarul în mână, am observat că Ambasada României era deschisă la o oră târzie, ceea ce era controversat”, își amintește Angela.
Ambasada atunci era deschisă pentru absolvenții care își depuneau dosarele pentru studii în România.
„Erau două cozi. Eu m-am pus în cea mai scurtă și peste puțin timp eram în fața unei doamne (…) Eram atât de supărată încât i-am spus doamnei că îmi este indiferent la ce facultate aplic și în ce oraș. Eu vă las dosarul dumneavoastră, faceți ce doriți”, își amintește ea.
Așa a ajuns Angela să fie înscrisă la Facultatea de Istorie și Arheologie la Târgoviște.
Între timp, Angela și soțul ei și-au jucat nunta la Chișinău. Evenimentul a fost organizat rapid, fiindcă ea trebuia să-și continue studiile, iar soțul ei urma să se întoarcă la muncă. Așadar, cei doi au mai petrecut încă trei ani la distanță unul de celălalt.
Pentru ei relația la distanță nu a fost cea mai complicată încercare. Un moment de cotitură pentru Angela, cu intenții de a-și pune capăt vieții, a fost atunci când s-a trezit într-o nouă realitate. Fiind deja în Spania, unde situația financiară nu era cea mai bună, Angela a fost nevoită să facă curățenie cu trei euro pe oră, iar pentru a ajunge la un salariu decent a trebuit să lucreze câte 11 ore pe zi.
„Atunci în sinea mea a început un conflict foarte puternic. Cum am ajuns eu de pe băncile universității, care eram cu note de zece pe linie, la trei euro pe oră la curățenie. Aceste gânduri mi-au adus chiar gânduri de sinucidere. Ele zi de zi mă frământau. Am ajuns în așa stare în care joi, ziua în care făceam curat într-o casă, în care spălam geamurile și aveam acces la scară, în foarte multe zile consecutive, să vizualizez cum sar de pe geam, de la etajul șapte. Eu îmi dădeam seama că este pur și simplu imposibil să avansez în viață și asta era neputincios, dar în acea zi în care eram practic decisă să fac acest lucru mi-am luat puterea în mâinile mele și mi-am zis îi voi spune soțului că vreau să mă înscriu la o academie de orice, vreau din nou să învăț. Acesta era drumul meu către mine”, explică femeia.
Zis și făcut. Peste ceva timp, Angela a început să urmeze cursuri de machiaj în cadrul unei academii.
„Întotdeauna am să utilizez această expresie în viața mea „Culorile mi-au salvat viața”. Este un loc în care m-am regăsit. Am reușit să creez, să depășesc acel moment. Această decizie de a mă înscrie la Academia de machiaj m-a ajutat să mă reconectez cu mine”, povestește Angela.
Cea mai mare surpriză pentru tânăra familie a fost atunci când, în a doua lună de studii, Angela a aflat că este însărcinată.
„Știrea că am rămas însărcinată mi-a schimbat viața. Parcă mi-a adus din nou speranța, lumina și totul a recăpătat sens. Cei de la academie mă încurajau să renunț la acest curs fiindcă era destul de complicat”, își amintește femeia.
Pentru a-și finaliza studiile, Angela a făcut sacrificii care pentru unii păreau ieșite din comun.
„Ca să înțelegeți cât de important era pentru mine acest curs… Când mi-au spus medicii să mă duc să nasc pe data de 16 iulie, eu am zis că nu mă duc la naștere”, povestește tânăra.
Femeia a semnat chiar și un act prin care a confirmat că nu va merge la naștere la data indicată.
„M-am prezentat la ultimul examen cu mai bine de 42 de săptămâni. Am fost tare uimită când nu am fost lăsată să trec prima și am așteptat rândul fiind cu numărul 56, dar efortul a meritat”, zice ea.
Pe data de 20 iulie s-a născut copilul lor. Soțul a primit felicitări cu acest prilej, dar vestea rea a fost că nu mai era așteptat la serviciu. Așadar, Angela și soțul ei s-au pomenit în situația în care ambii au rămas fără job și cu un bebeluș în brațe. Au urmat patru luni de zile cu multe cheltuieli și zero venit.
Atunci când părea că totul revine la normal, copilul s-a îmbolnăvit. Medicii nu știau cum să îl ajute.
„Toată această situație a durat aproape trei ani, în care copilul a stat internat în spital luni în șir cu febră, care durau mai bine de trei patru luni consecutive. Au fost momente când soțul îmi aducea haine la spital, iar eu trăiam acolo. De la spital direct mergeam la muncă și așa ne schimbam cu soțul. Acest caz a dus la o situație complicată atât în familie, cât și financiar. Îmi dădeam seama că, atunci când eu sunt stresată, cu atât cu copilul meu parcă se înrăutățea situația, până când a ajuns la momentul că a fost chiar în reanimare și nimeni nu știa să-mi dea un răspuns. Eu mă uitam și nu știam ce să facem pentru el, îmi dădeam seama cât îmi este de greu mie”, relatează Angela.
Lumina de la capătul tunelului a fost decizia de a merge la un psiholog. Angela a înțeles că, odată ce capătă mai mult calm, și situația copilului se va schimba spre bine, iar lucrurile vor începe să se așeze la locurile lor. În acea perioadă, Angela a început să lucreze pe cont propriu. A închiriat un spațiu pentru a presta servicii, iar prin diferite proceduri de înfrumusețare a început să înțeleagă cum este legat sufletul de corp.
„Nu voi uita niciodată replica unui profesor din Barcelona: „Un chirurg poate să deschidă inimile oamenilor și să le readucă la viață, dar ceea ce nu poate să facă un chirurg e să trateze tristețea și să adauge iubirea”. Aici mi-am dat seama cât de important e tot ceea ce trăim și gândim”, susține femeia.
Urmăriți monologul în continuare:
