În timp ce municipalitatea și Ministerul Culturii își pasează responsabilitățile, un monument istoric riscă să fie măcinat de timp. Intervenția trebuie făcută de urgență, spun experții în arhitectură și patrimoniu. Ultima restaurare a monumentului a avut loc acum două decenii, transmite Ultimelestiri.md cu referire la Jurnaltv.md.
„Unul dintre simbolurile Chișinăului, Arcul de Triumf, sau ”Porțile Sfinte”, este în pericol. Degradarea este vădită. Unele pietre se desprind din construcție, iar în partea inferioară a pilonilor, piatra se macină, devenind… nisip. Experții spun că este necesară o intervenție urgentă, dar cine și când va lua o decizie, nu se știe, deocamdată", reporter Jurnal TV.
Procesul degradării are o explicație. Doctorul în arhitectură Sergius Ciocanu ne spune că în timpul reparației sau înlocuirii suprafeței carosabilului, pavajul a fost pus chiar până la baza Porților Sfinte. Din această cauză, în jurul monumentului este un grad înalt de umiditate, care fărâmițează piatra.
Sergius Ciocanu, doctor în arhitectură: "Spații acoperite cu ciment, cu pavaj, și apele freatice nu au unde să iasă din pământ și se filtrează prin intermediul pilonilor monumentului, ducând în mod inevitabil la degradarea lui. Și vedem că și o parte din pietre sunt dislocate."
Degradarea monumentului are loc mai mult în partea interioară a pilonilor, dat fiind că aici pătrunde mai puțină lumină, explică expertul în patrimoniu, Ion Ștefăniță.
Ion Ștefăniță, expert în patrimoniu: "Este un proces de eroziune pe partea inferioară, dst fiind faptul că aici umiditatea este sporită, curenții de aer din interiorul Porților Sfinte creează și grăbește eroziunea pietrei de calcar. Eu cred că, în 2002, la ultimele lucrări de restaurare, materialul care a fost folosit în restaurarea Porților Sfinte nu a fost de o duritate necesară."
La distrugerea monumentului participă și omul, oricât de regretabil ar fi acest lucru.
Sergius Ciocanu, doctor în arhitectură: "Și pavajul, și unsul cu ciment, și baterea acestor cuie pentru iluminat, este o activitate iresponsabilă care nu este legată deloc de ceea ce este scris în lege: că această construcție trebuie protejată."
Ion Ștefăniță, expert în patrimoniu: "Orice obiectiv protejat trebuie supus unor norme de conservare preventivă. Ori ceea ce constatăm aici, la Arcul de Triumf, și dacă veți săpa mai adânc în dosarul cadastral, să aflăm la balanța cui este acest obiectiv protejat. De asta, situația este gravă și inacțiunea noastră de astăzi e că aceste monumente le vom vedea doar în fotografii de arhivă."
Într-o notă pe care am primit-o de la Ministerul Culturii se arată că „Arcul de Triumf cade sub incidența legii monumentelor, care prevede că acestea aparțin domeniului public al statului sau al unităților administrativ-teritoriale”. Potrivit autorității, terenul pe care se află Arcul de Triumf este proprietatea municipiului Chișinău, iar construcția nu este înregistrată în Baza de date a cadastrului. Acolo nu sunt înregistrate nici alte monumente de for public situate pe terenuri aflate în proprietatea municipiului Chișinău, precizează Ministerul Culturii. În ultimii zece ani, instituția nu a comandat elaborarea unui proiect de restaurare a Arcului, se arată în nota informativă citată. Ministerul Culturii a evitat, de altfel, să ne spună câți bani au fost alocați din bugetul de stat pentru restaurarea și conservarea monumentelor istorice în anii 2021-2024.
Protejarea monumentelor este de competența autorităților administrației publice locale de nivelul doi și tot ele trebuie să prevadă, după caz, resurse financiare pentru protejarea și întreținerea monumentelor, conchide Ministerul Culturii.
Am trimis și o solicitare la Primăria Chișinău, dar nu am primit un răspuns, deocamdată. Responsabilii de comunicare ne-au spus doar că monumentul din centrul orașului este unul de importanță națională și, respectiv, este în proprietatea ministerului de resort. În gestiunea Primăriei este doar Ceasul de pe Arcul de Triumf, afirmă responsabilii de comunicare.
„Porțile Sfinte”, numite sub regimul sovietic „Arcul Victoriei”, reprezintă un monument de arhitectură comemorativ al biruințelor armatei rusești în fața trupelor otomane în războiul dintre 1806 -1812. A fost construit în 1841 după proiectul arhitectului Luca Zaușkevici, care s-a inspirat din schița Arcului de Triumf din Roma.
