În amintirile sale, Snegur citează scrisoarea pe care i-a adresat-o lui Boutros-Ghali, menționând despre circa 5.000 de cazaci care trebuiau să ajungă pe teritoriul Republicii Moldova. Conform lui, acestora le-a fost încredințată responsabilitatea pentru pretinsa frontieră, transmite Ultimelestiri.md, cu referire la realitatea.md.
„Potrivit declarației atamanului de campanie al Armatei de pe Don, V. Rateev, în Transnistria se așteaptă sosirea din regiunea Donului a circa 5.000 de cazaci cu folosirea aviației militare de transport. Conform datelor de care dispunem, primele detașamente au și sosit. Cazacii participă la acțiuni care au drept scop răsturnarea prin violență a puterii legale din raioanele nistrene ale Republicii Moldova. Ei ucid oameni nevinovați, se dedau la acte de jaf, de tâlhărie și de violență”, scria primul președinte al Moldovei independente.
Conform memoriilor lui Mircea Snegur, pe 23 martie 1992 forțele armate separatiste cuprindeau între 1.500 și 5.000 de cazaci, dar și circa 3.200 de susținători ai administrației locale secesioniste. Acestora li s-au oferit aproximativ 5.500 de pistoale, 90 de mitraliere, 55 de unități antitanc și 35 de blindate.
Deși Rusia a negat cu vehemență implicarea sa în război, pe 19 mai 1992 Ministerul Apărării de la Moscova nota într-un ordin emis că Transnistria este pământ rusesc și că rezervele militare ale Armatei a 14-a trebuie completate, iar unitățile militare – aduse în stare de luptă. Ulterior, Boris Elțin a fost cel care a semnat cu Mircea Snegur acordul final de încetare a focului, în prezența liderului separatist Igor Smirnov. De ce ar fi trebuit să semneze președintele rus o înțelegere de pace, dacă Kremlinul nu avea nici o implicare în război, precum se afirma la Moscova?
Înainte de 2 martie, când se comemorează 33 de ani de la începutul războiului de pe Nistru, liderul separatist Vadim Krasnoselski a adus elogiu cazacilor, susținând că aceștia ar fi protejat regiunea. Autoritățile de la Chișinău deocamdată nu au comentat afirmația sfidătoare.
