Ion Marcoci a venit la teatrul din Bălți în 1977. A jucat în zeci de roluri, iar cel mai memorabil a rămas cel dintâi – Făt-Frumos, în spectacolul „Poiana de Aur”, transmite Ultimelestiri.md cu referire la nordnews.md.
„Să știți că primul rol niciodată nu se uită de nici un actor. Primii pași în scenă sunt cei mai grei, cât n-ar fi el de talentat. Noi, moldovenii suntem un popor foarte talentat”, susține Ion Marcoci.
Printre cei cu care a pășit pentru prima dată pe scenă este și prietenul său de-o viață, Anatol Răcilă.
„Eu am avut ocazia să fiu lângă el tot timpul și eu am fost primul care l-am încercat în regie, fiindcă simțeam în el un suflet nerealizat ca actor în scenă. Un om de o simplitate nebună, nu l-am văzut niciodată cu capul pe sus, a fost un rob al scenei din Bălți”, declară Anatol Răcilă.
Discipolii săi susțin că este un actor deosebit și un om de o cumsecădenie rară.
„Venind aici nu știam pe nimeni și uite am avut mare le noroc că domnul Marcoci m-a ales pe mine, eram tânăr de pe băncile facultății. De vreo 30 de ani împărțim și aceeași cabină, adică noi tot timpul ne împărtășeam și binele, și răul”, spune Gheorghe Crudu.
„Un pilon, un stâlp al teatrului, un tată al nostru, un profesor, un om care personal pentru mine a făcut niște lucruri extraordinare în teatru”, menționează Ciprian Răcilă.
„Aș zice eu un titan al teatrului nostru, am avut marea fericire să-i fiu student, apoi colegi de scenă. E un om mare, un om cu suflet mare, blând, bun”, mai spune Sergiu Chiaburu.
În cariera sa, Ion Marcoci a reușit să monteze peste 10 spectacole.
„Într-adevăr, nu am să mint, este un actor mare. Face parte încă din generația cea bună de actori cu școli bune, cu devotament față de teatru. Din punctul ăsta de vedere, jos pălăria!”, declară Alexandru Cozub, regizor și director artistic la Teatrului Național „Mihai Eminescu”.
Ion Marcoci s-a născut la 15 martie 1954 în satul Popeşti, raionul Drochia. Este membru al Uniunii Cineaştilor şi al Asociației Teatrale din R. Moldova, deținător al titlului „Artist Emerit”. Actorul susține că aplauzele spectatorilor l-au motivat să nu plece din teatru.
