De ce simțim mirosuri diferite prin cele două nări
Conform unor noi cercetări, în timp ce observau activitatea creierului a zece persoane în timp ce au adulmecat o serie de mirosuri diferite, autorii studiului au descoperit că fiecare nară răspunde independent, ceea ce înseamnă că ar putea exista o diferență subtilă în modul în care cele două nări reacţionează la un anumit miros, transmite Ultimelestiri.md cu referire la playtech.ro.
Cercetările anterioare au demonstrat modul în care nările navighează către sursa unui miros, prin descoperirea diferențelor de concentrații de miros pe cele două nări. Cu toate acestea, până acum nu era clar dacă simțul uman codifică mirosurile ca un singur stimul sau ca două semnale separate.
Pentru a investiga, autorii studiului au recrutat zece pacienți cărora li s-au pus electrozi de adâncime intracranienă, pentru a localiza originile neuronale. Cercetătorii au înregistrat activitatea în cortexul olfactiv al participanților în timp ce participau la un test de miros.
Ce s-a întâmplat în experiment
În timpul experimentului, li s-au fost prezentate arome de banane, cafea și eucalipt, date prin tuburi în fiecare nară. Activitatea creierului a fost măsurată, în timp ce aceste arome au fost trimise fie în stânga, în dreapta sau în ambele nări, fiind folosit un detector de fotoionizare pentru a se asigura că intensitatea mirosurilor a rămas constantă în toate încercările.
În mod intrigant, mirosurile care au fost adulmecate de ambele nări au declanșat simultan două reprezentări distincte în creier, nara dreaptă trimițând semnale către cortexul olfactiv din emisfera dreaptă, în timp ce nara stângă a activat emisfera stângă. Aceste două semnale nu au fost complet identice, sugerând că fiecare nară a declanșat o experiență unică.
De asemenea, atunci când același miros a fost trimis în fiecare nară în mod individual, modelele de activitate produse au fost similare, dar nu egale.
„Aceste rezultate ridică întrebarea dacă sistemul olfactiv uman, asemănător cu sistemul auditiv care folosește diferențe de timp interaurale pentru a localiza sunetele, poate angaja o astfel de schemă de codare pentru a compara intrările de miros prin nări și pentru a ajuta la localizarea rapidă a mirosului într-un singur miros”, scriu autorii.
