Delincvența juvenilă
Potrivit ANP, deși criminalitatea juvenilă a înregistrat o ușoară creștere în ultimii trei ani, numărul minorilor aflați în detenție a fluctuat. Dacă în anul 2023 erau 36 de deținuți minori, numărul lor a crescut la 44 în 2024 și s-a redus la mai mult de jumătate în 2025, când mai erau 21 de minori în spatele gratiilor, transmite Ultimelestiri.md cu referire la IPN.
Minorii ajung în detenție cel mai frecvent pentru faptele contra patrimoniului și cele cu caracter violent. Este vorba, în principal, despre tâlhării, furturi în proporții mari, dar și infracțiuni precum vătămări corporale intenționate sau omoruri. De asemenea, un număr semnificativ de cazuri este legat de traficul și consumul de substanțe narcotice.
ANP precizează că peste jumătate dintre minorii din penitenciare sunt la prima condamnare. 18% au trecut deja de două ori prin sistemul penitenciar, iar 26% sunt recidiviști condamnați de mai mult de două ori. Autoritățile pun această realitate pe seama dificultăților de reintegrare socială după eliberare, inclusiv a lipsei unor programe comunitare eficiente care să prevină recidiva.
Specialiștii din sistem indică mai mulți factori care contribuie la delincvența juvenilă. Printre aceștia se numără mediul familial instabil, violența domestică, lipsa supravegherii parentale, plecarea părinților la muncă în străinătate, dar și eșecul școlar sau influența anturajelor negative. În multe cazuri, adolescenții ajung să adopte comportamente de risc fie din dorința de apartenență la un grup, fie din lipsa unor repere stabile în familie și școală. Sărăcia este, de asemenea, un factor care poate împinge tinerii spre infracțiuni ca soluție de moment pentru nevoi imediate.
Educație și consiliere în detenție
În penitenciare, procesul de reabilitare a minorilor este personalizat. În primele săptămâni de detenție, fiecare tânăr este evaluat din punct de vedere educațional, psihologic și social, iar pe baza acestei evaluări este stabilit un plan individual de intervenție. Acesta include activități educative, consiliere psihologică și sprijin social, cu scopul de a facilita reintegrarea ulterioară în comunitate.
Educația ocupă un rol central în acest proces. Minorii au acces la învățământ gimnazial și liceal, precum și la programe de formare profesională desfășurate în interiorul penitenciarelor. Diplomele și certificatele obținute sunt recunoscute oficial, fiind emise de instituții acreditate de Ministerul Educației și Cercetării. În paralel, toți deținuții minori beneficiază de consiliere psihologică pe întreaga durată a detenției, intervențiile vizând atât adaptarea la regimul de detenție, cât și dezvoltarea personală și prevenirea comportamentelor disfuncționale.
Apel pentru extinderea alternativelor la detenție
Într-un răspuns pentru IPN, avocatul poporului pentru drepturile copilului atrage atenția că, deși drepturile minorilor aflați în detenție sunt garantate prin lege, persistă provocările legate de condițiile de detenție și de calitatea serviciilor oferite. Ombudsmanul subliniază necesitatea îmbunătățirii infrastructurii, a pregătirii personalului și a dezvoltării unor servicii adaptate nevoilor specifice ale copiilor.
Avocatul poporului pentru drepturile copilului subliniază necesitatea consolidării mecanismelor de prevenire timpurie, a serviciilor de suport psiho-social și a intervențiilor orientate spre sprijinirea copiilor aflați în situații de vulnerabilitate și a familiilor acestora.
Totodată, ombudsmanul recomandă extinderea măsurilor alternative la detenție. În viziunea sa, reintegrarea socială după eliberare depinde în mod esențial de colaborarea dintre familie, școală, serviciile sociale, sistemul de probațiune și comunitate.
Avocatul poporului pentru drepturile copilului a menționat că în practică mulți copii se confruntă cu stigmatizarea, ceea ce creează dificultăți la reluarea studiilor, accesul la servicii de suport și reconstruirea relațiilor sociale. În opinia sa, este necesară o abordare multidisciplinară și un sprijin individualizat.
Ombudsmanul afirmă că experiența detenției rămâne un moment cu impact major asupra dezvoltării minorilor și evidențiază importanța creării unui sistem orientat prioritar spre reabilitarea și reintegrarea socială a copilului.
