Era o femeie iute, iar datorită acestei trăsături de caracter a reușit să se pună-n poară cu cei care veneau să le colecteze produsele alimentare, transmite Ultimelestiri.md cu referire la tv8.md.
„Pe mine mă cheamă Margareta, am 90 de ani. – Mulți înainte! – Da chiar nu mai trebuie. – De ce? Toată lumea vrea să mai trăiască. – A venit recent și primarul și m-a pus să mai povestesc despre vremurile de cândva. I-am povestit despre cei ridicați, fiecare neam, familie. A zis că este bine să știm ce a fost. Eu îs din 35, dar din 40 am prins a ține minte. Războiul când a început, aici în Rogojeni a fost război mare.
Foamea a fost trei ani. Care a avut putere, primul an a rezistat și nu a murit de foame. Dar care nu a putut, a dus foamea trei ani. Dar mulți au murit. Mai ales copii. Noi nu am dus foame, eram 7 copii, dar tata a avut vite multe. El când a văzut, a dat vitele și a cumpărat pâine. Avem vaci, oi, nu am murit, dar mulți au dus foame. Eu aveam vreo 7-8 ani și un băiețel a venit la poartă înjunghiet de cuțite. Bunica mea mi-a zis să îi dau o bucată de pâine ca să nu moară la poartă. I-am dat să mănânce, i-am dat și o hăinuță și el s-a dus, dar ce s-a întâmplat cu el mai departe nu știu.
– Erau cazuri că se mânca om pe om? – Da, băiețelul cela iaca, parcă îl văd acum în ochi. Mulți se ucideau unul pe altul, numai ca să scape. – Oricum se mânca puțin, nu? Sau se mânca carne, ouă… – Buruiene coseau și le fierbeau. Și de buruiene lumea se umfla. Erau colăcei, ca nalba. Tare le mai căutau oamenii, dar dacă se nimereau buruiene otrăvitoare, mureau. Care aveau copii mulți, statul le dădea ajutor. Și grâul îl dădeau prin râșniță.
– Lumea ascundea grâul prin pod, dosea așa ca să nu-l vadă cei din jur? – Lua statul. Se suia în pod, era unul Diacu, rus el. Mama i-a zis că îi dă foc dacă se bagă în pod. Tata i-a spus că femeia lui e rea și să se ducă, că nu e de glumit cu ea. – De unde s-a luat ea, foametea asta? – Secetă mare. Care aveau pământuri mai multe au mai agonisit, prin pod. Care nu, au suferit.
Au fost 7, dar nu am dus foame pentru că părinții au fost în putere, dar mulți au suferit. Era unul de la vale de noi, dar așa a mâncat buruiene că stătea umflat lângă zid. Mama ne zicea să ne ascundem când mâncăm, să nu ne vadă lumea. A copt. de Paști pască, nu ne-a dat voie să mâncăm. Și acum e greu. Ce face un pensionar acum? Totul s-a scumpit”.
