Ștefan Bejan a descris modul în care, odată cu revenirea armatei sovietice în 1944, structurile locale au fost umplute cu persoane care își doreau să câștige cât mai rapid favorurile noului regim, transmite Ultimelestiri.md cu referire la IPN.
„Când au revenit comuniștii în RSSM în 1944, cei mai josnici oameni din localități s-au dus în fața armatei și s-au prezentat ca activiști sovietici. Ei au fost puși în fruntea sovietelor sătești, a comitetelor de partid. Din dorința de a arăta cât de loiali sunt față de partid, de multe ori au exagerat, iar cotele impuse de ei de predare a produselor agricole la stat erau mai mari decât ceea ce se cerea de la centru”, a spus istoricul Ștefan Bejan.
Potrivit lui Bejan, activiștii locali au avut un rol direct în comiterea abuzurilor și în confiscările excesive care au lăsat gospodăriile fără rezerve de hrană. Totuși, aceștia nu ar fi avut capacitatea de a influența soarta satelor, dacă nu ar fi beneficiat de susținerea regimului stalinist.
„Activiștii locali sunt și ei vinovați de ceea ce s-a întâmplat. Dar ei nu ar fi ajuns niciodată să fie un factor decizional, dacă nu ar fi fost puși de Moscova, dacă nu ar fi avut susținere de la Kremlin. Principalul vinovat este Stalin și anturajul lui. Fără ei, activiștii locali nu ar fi ajuns niciodată în fruntea satelor”, a mai spus Ștefan Bejan.
Deși Găgăuzia comemorează anual, pe 19 octombrie, victimele foametei, modul în care este abordată tema foametei rămâne puternic influențată de preferințele politice din sudul țării, spune istoricul.
„Până în prezent nu există în Federația Rusă o condamnare a crimelor staliniste. Chiar mai mult, în ultimii ani Stalin este reabilitat și prezentat în manualele de istorie ca un lider foarte puternic. Clasa politică din Găgăuzia a decis că dacă această zi a comemorării va fi numită „a foametei organizate”, acest lucru va supăra Rusia. De aceea, deputații Adunării Populare au renunțat să numească astfel ziua comemorării. Unii istorici din Găgăuzia prezintă foarte bine fenomenul foametei, dar la etapa de concluzii spun că nu autoritățile sovietice sunt de vină, ci localnicii sau seceta. Acest lucru are loc tocmai pentru că există frica de a supăra Federația Rusă”, a mai spus istoricul.
La nivel național, denumirea zilei de comemorare este „Ziua comemorării victimelor foametei organizate din anii 1946-1947”, iar Adunarea Populară a UTAG a aprobat denumirea „Ziua comemorării victimelor foametei”.
