Totul a început după o intervenție medicală dificilă, când, în urma unor complicații severe, starea ei s-a agravat rapid. A fost internată la Spitalul de Urgență din Chișinău, unde nimeni nu se grăbea să ofere prognoze, transmite Ultimelestiri.md.
„E o istorie mai veche, dar pentru mine rămâne actuală. M-am internat inițial cu un diagnostic banal. Am vrut să mi se extragă fierea, din cauza pietrelor care erau, însă a fost situația de o altă natură. Un regretat medic mi-a făcut inițial o procedură numită retrogradă. Asta ar însemna că un instrument medical, așa să zic, s-a băgat la pancreas ca să-i lungească un pic lungimea, crezând că, dacă îmi va extrage fierea, pancreasul nu se va descurca cu lucrul. Atunci s-a pornit o infecție. A doua operație nu putea să aibă loc. Infecția care a evoluat și a dus la o pancreonecroză, destul de severă, o lună de zile am stat pe antibiotice foarte puternice. (…) Am fost externată, iar acasă s-a terminat efectul antibioticelor și am avut o temperatură de peste 40 grade. Iar salvarea, iar internare și se mergea pe o idee destul de dură: Ce facem în continuare? Este, va fi ori nu va fi? Așa era situația”, a mărturisit Alexandra Tkacenko-Nagnibeda în cadrul podcastului „Oameni buni” cu Marcela Dedin.
Înaintea unei operații decisive, care urma să aibă loc pe 23 ianuarie, doctorul conferențiar spune că a trăit o experiență neobișnuită. În toiul nopții, s-a trezit după ce a simțit o atingere și ar fi văzut-o pe Maica Domnului.
„Era minunea, minunea s-a produs când am deschis ochii, am ridicat privirea și am văzut-o pe Preacurata Fecioară, care s-a aplecat în momentul cela de la speteaza patului, m-a pupat pe frunte și mi-a vorbit cu glas omenesc: „Dimineața să mânânci o bucățică de pâine”. A fost unica frază pe care mi-a rostit-o. Clipele acestea eu le port în inimă și nu le voi uita niciodată. (…) Nu voiam nimic, doar să se lungească clipa. Maica Domnului parcă a intuit. A stat un pic, apoi s-a ridicat la ușa salonului, în colțul ușii, a stat un pic, s-a uitat la mine și a dispărut”, a povestit femeia.
Deși înainte de operație este interzis consumul de alimente, Alexandra Tkacenko-Nagnibeda spune că a urmat indicația pe care o consideră divină, luând anaforă și agheasmă. La scurt timp, a fost operată și a supraviețuit, în ciuda prognosticurilor rezervate.
„Când am vrut să le mulțumesc medicilor, ei mi-au spus: „Nu este meritul nostru. 13 doze de antibiotice nu ar fi fost suportate nici de o inimă, ficat sau rinichi””, a zis doctorul conferențiar.
În total, Alexandra Tkacenko-Nagnibeda a trecut prin numeroase intervenții chirurgicale și luni de recuperare, însă în tot acest timp nu a avut nicio îndoială că va supraviețui: „Știam că e un joc, soarta mea e hotărâtă deja. Mi s-a spus să mănânc o bucățică de pâine, am înțeles de care și e asociată cu viața”.
În semn de recunoștință, femeia a comandat realizarea unei icoane intitulate „Pâinea Vieții Veșnice”, care reflectă experiența trăită. Icoana este expusă în prezent în Biserica „Sfântul Spiridon al Trimitundei” de pe teritoriul Spitalului de Urgență din Chișinău.
Deși, pentru a realiza această lucrare, a fost nevoie de ani buni, Alexandra Tkacenko-Nagnibeda spune că totul a avut loc după voia Domnului, încât a trecut prin mai multe etape ale credinței. Mai întâi a sfințit spațiul în care a fost internată la spital și a dăruit o icoană cu Maica Domnului, apoi a fost construită o răstignire și o biserică pe teritoriul spitalului. Ba mai mult, a fost scrisă și psaltire. În cele din urmă, a fost realizată și o icoană, care va ajunge și pe Muntele Athos. În jurul acestei icoane au început să apară și alte mărturii ale credincioșilor care susțin că au primit ajutor.
„Fiind în spital acele patru luni, simțeam necesitatea atât de mare să ies și doar să stau lângă o răstignire și mă uitam de ce nu există, în altele sunt. Am zis că, atunci când o să mă externez, neapărat o să facem o răstignire”, a mărturisit femeia, menționând că a făcut cunoștință cu un preot care voia să ridice și o biserică.
Dumitru Musteață este acel iconograf care a reușit să expună trăirile și simțirile în cel mai frumos mod: „L-am sunat, am vorbit și a spus că se apucă. Cam un an a lucrat la această schiță”.
Chipul Maicii Domnului este făcut după cum și-l amintește Alexandra Tkacenko-Nagnibeda: „Era îngrijorată, cu ochii mari (…) Dar atât de blândă și atâta bunătate se simțea și grijă în ea că zburam…”
Femeia spune că experiența i-a schimbat complet viața și i-a întărit credința. Astăzi, ea îi îndeamnă pe oameni să nu-și piardă speranța în momentele dificile.
„Să aibă iubirea adevărată față de Domnul și Maica Domnului. (…) Mai des să ne adresăm Domnului Hristos. (…) Nu trebuie să ne gândim cum să ajungem în rai, dar să facem zilnic totul pentru asta. Să ne înmulțim credința, să ne gândim la fapte bune și să ne iubim aproapele.”
