„Pornim să descoperim frumusețea Republicii Moldova, locurile și lucrurile care ne fac să fim unici în lume. Chiar la ieșirea din Chișinău, pe o suprafață de 3.800 de metri pătrați, ne urează „drum bun” o pictură murală care prezintă brandul nostru de țară – Pomul Vieții. „Ne-am pornit!” Am făcut primul popas în inima raionului Ialoveni. În Mileștii Mici, după ziduri de piatră, descoperim un adevărat oraș subteran. Vinăria poartă numele localității și are cele mai lungi galerii din lume, de peste 200 de kilometri”, relatează jurnalista Daniela Danilova, transmite Ultimelestiri.md cu referire la tvrmoldova.md.
După un drum lung pe bulevardele subterane, descoperim impresionantul depozit de vinuri, care datează din perioada de înflorire a vinificației moldovenești.
Colecția de Aur Mileștii Mici a fost recunoscută și de Guinness World Records ca fiind cea mai mare colecție de vinuri din lume cu aproape 1,5 milioane de sticle. Vinăria a devenit o carte de vizită a Republicii Moldova și atrage turiști de pe toate continentele.
„Dacă în anul 2023, vinăria Mileștii Mici a fost vizitată de 45 de mii de turiști, să știți că anul acesta noi deja avem peste 50 de mii vizitatori care au vizitat crama. În mare parte, vizitatorii sunt din România. Și, în sfârșit, revin și turiștii din Asia. Chiar ieri a fost o delegație de japonezi. Au rămas cu un feedback: „I love Moldova”. Fiindcă Republica Moldova a impresionat prin vinuri, prin soarele cald și blând, prin fructele pe care le avem. Deci, Republica Moldova într-adevăr este o țară care poate primi și poate uimi”, a declarat administratorul Combinatului de Vinuri de Calitate „Mileștii Mici”, Alexei Sotnic.
Republica Moldova este recunoscută pentru vinurile sale, dar și pentru gastronomia deosebită. Bucatele sunt făcute deseori ca adevărate povești și nu le mai găsești niciunde.
Cușma lui Guguță, desertul inspirat din creația scriitorului basarabean Spiridon Vangheli are o rețetă bine păstrată și în localitatea Butuceni, din raionul Orhei. Ingredientele principale pentru tortul Cușma lui Guguță este grăsimea de porc, smântâna și făina.
„Am preluat de la mama, care pregătea uneori la sărbătoarea de hram a satului sau la sărbătoarea de Crăciun, când tăia porcul, pentru că avea și grăsime de porc proaspătă. După ce am pregătit baza tortului Cușma lui Guguță, punem la cuptor la 15 – 20 de minute, ca puțin să se rumenească, și pregătim crema. Folosim smântână și zahăr. Într-un final, acest tort ne amintește de copilărie, de micul Guguță care este un personaj mult îndrăgit de copii din creația lui Spiridon Vangheli”, spune locuitoarea din Butuceni, Eugenia Vacarciuc.
Generațiile se schimbă și modernul ia deseori locul tradițiilor. Dar în satele basarabene mai găsim destui localnici ce duc mai departe arta meșteșugului. În casele lor găsim și așa-numita Casa Mare. Este camera unde gospodinele basarabene își țin cele mai prețioase lucruri, zestrea, și acolo unde, cu ani în urmă, aveau loc cele mai importante evenimente.
„Bine ați venit la noi, în Complexul de Meșteșuguri „Arta Rustica” și bine ați intrat în Casa Mare! Această cameră nu era locuibilă, în ea țăranii doar sărbătoreau nașterea unui copil, de aici se pornea nunta tinerilor prin logodnă de aici era petrecut pe ultimul drum cel care deceda și aici țărăncuțele păstrau cele mai de preț și cele mai valoroase lucruri. Îndeosebi, în familiile în care creșteau și se educau fete mari, neapărat în Casa Mare găseai un teanc de zestre sau chiar și două și trei. Mamele noastre aveau grijă ca de la vârsta de zece ani să ne învețe a face ceva, dar ce era acel ceva? Să ne învețe a broda, a croșeta, chiar și a țese”, spune administratoarea Complexului de Meșteșuguri „Arta Rustica”, Ecaterina Popescu.
Și tot în Casa Mare, pe pereți, descoperim covorul autentic basarabean, o adevărată operă de artă. Fiecare covor poartă urmele strămoșilor noștri și este unic în lume.
„Motivele de pe covorul basarabean erau create de către meșterițele așa cum poeții creează poeziile, așa îmi place mie să zic. Neavând la îndemână nici toc, nici creion, nici hârtie, având doar fantezia artistică a femeii și inspirându-se de la natura noastră și de la tradiții. Covoarele țesute în centrul Basarabiei au constituit gloria spiritului artistic basarabean. Cum să nu te mândrești și cum să nu cercetezi acest domeniu?!”, se întreabă Ecaterina Popescu.
