Elena Borș are 37 de ani, a absolvit la Chișinău Facultatea Jurnalism și Științe ale Comunicării, și mulți ani a fost stabilită în SUA, Belgia și-n Suedia. Deși ea și soțul ei aveau un loc de muncă, care-i asigura un venit lunar de câteva mii de euro, totuși după câțiva ani prin străinătate, au hotărât să revină în Moldova, transmite Ultimelestiri.md cu referire la noi.md.
„Chiar dacă am muncit împreună cu soțul pentru Microsoft și financiar eram destul de bine în Suedia, am decis totuși că dorul de casă este mai important și am luat decizia de a ne reîntoarce în Republica Moldova împreună cu familia”, spune femeia.
A copilărit și a crescut în satul Ohrincea din raionul Criuleni, provenind dintr-o familie modestă: mama ei viața a lucrat educatoare și tata șofer.
Despre ea spune că nu s-a gândit vreodată să ajungă muncind peste hotare. Cu toate acestea, a mers pentru prima dată în SUA printr-un program pentru studenți. Ulterior, venind acasă, peste ani, s-a căsătorit când ea avea 27 de ani și soțul ei 29. După mai multe discuții, au hotărât să plece împreună la muncă peste hotare. Au fost în SUA, Belgia și-n Suedia, unde au fost stabiliți ultima dată.
„La început, soțul nu vroia să plecăm. Ulterior, i-a plăcut, mai ales, în Suedia, deja nu vroia să se întoarcă. Dar l-am convins eu. Am zis că, pe lângă bunăstarea asta financiară, noi mai avem nevoie și de liniște sufletească și de siguranță, de ce nu. Fiind în Moldova, eu văd mai multă siguranță în cazul nostru, de exemplu, dacă peste hotare stau undeva cu chirie sau într-o locuință în rate și nu pot dormi, gândindu-mă cum să le achit, dacă, doamne ferește, cineva se îmbolnăvește, atunci aici, în Moldova, avem un salariu mai modest, dar trăim în locuința noastră, mașina este a noastră”, spune femeia.
Elena spune că a învățat și ea limba suedeză la cursuri și că fetițele ei au mers la grădiniță și la școală în Suedia, unde învățământul pe cât de ușor este ca program școlar, i-a stârnit, totodată, tare multe semne de întrebare.
„Am locuit într-un oraș la 200 de km de Stockholm. Noi o duceam foarte bine financiar, dar am zis că avem nevoie de o siguranță pe termen lung. În ceea ce privește sistemul educațional, îmi plăcea că era unul destul de lejer, la școală copiii se simțeau ca acasă. Doar că, după părerea mea, lipsea foarte mult disciplina. Copilul putea sta la lecții așezat pe bancă, cu picioarele pe masă în fața profesorului. Putea să nu să se salute cu profesorul, putea să-i arate un gest obscen. Pentru că acolo copilul are foarte multe drepturi, este foarte greu să-l disciplinezi. Dar eu cred că disciplina este un factor foarte important în educația copiilor.
Pe lângă asta, din primele zile de frecventare a școlii, copiii mei veneau acasă și când le spuneam să-și pună căciula că afară e frig, îmi ziceau: „Este corpul meu, fac ce vreau!”. Sau profesorii le spuneau în școală la copii că, dacă nu le place ceva în comportamentul părinților față de ei, atunci să sune la 112. Și copiii mei, inclusiv ai vecinilor, dacă le interziceam ceva, spuneau: „Mama, eu voi suna la 112”. Erau manipulări din astea.
Chiar cu câteva luni înainte de a veni acasă am auzit despre un caz real. Era o familie de români, unde o fetiță avea 10 ani și una 7 ani. Cea mai mare a spus că vrea să cumpere cosmetică și părinții i-au spus că nu este încă la vârsta potrivită. A doua zi, fata s-a dus la școală, a povestit profesorilor, a început a plânge și a zis că părinții au certat-o. Profesorii au chemat asistența socială, părinții au fost deposedați de drepturile lor asupra copiilor. Au fost judecăți multe, peste o perioadă, fetița cea mai mare a înțeles ce-a făcut, s-a dus la școală și a spus că a mințit, dar i s-a spus că nu mai este important ce spune deja.
În asemenea condiții este destul de greu să educi un copil, când ești limitat în drepturile tale. Copilului i se spune că el are mai multe drepturi decât oblicității, i se spune că el are dreptul la tot. Există chiar și un expert suedez, care critică mult acest sistem educațional european și spune că, de fapt, copiii învață să manipuleze părinții”, povestește moldoveanca.
Elena mai spune că, deși este normal să existe și valori diferite la diverse popoare, totuși i se păreau ciudate anumite lucruri.
„Și valorile lor sunt foarte diferite de ale noastre, inclusiv, în ceea ce ține familia. Cât am învățat eu limba suedeză, în manual, la tema Familie, era poză cu două femei și un copil sau cu doi bărbați și un copil. Nu am văzut modelul clasic – bărbat și femeie”, mai spune femeia.
Elena Borș a mai punctat că nu regretă deloc că a revenit acasă, unde muncește și are un sentiment de siguranță. „Nu stau cu chirie, am casa mea. Copiii s-au obișnuit deja aici la școală, și-au făcut noi prieteni”.