Deși conțin uleiuri esențiale cu proprietăți repelente, efectul acestora este limitat, iar specialiștii explică în ce măsură pot fi utile și ce metode sunt recomandate pentru reducerea numărului de țânțari, transmite Ultimelestiri.md cu referire la digi24.ro.
Ce spun cele mai importante autorități despre plantele care ar ține țânțarii la distanță
Atunci când vine vorba despre metode eficiente de protecție împotriva țânțarilor, cele mai importante recomandări provin din partea Centers for Disease Control and Prevention (Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor/ CDC) din Statele Unite și a Environmental Protection Agency (EPA).
CDC precizează că nu există dovezi solide potrivit cărora simpla cultivare a unor plante în grădină sau pe balcon protejează împotriva înțepăturilor de țânțari. În schimb, instituția recomandă utilizarea repelentelor testate și aprobate, montarea plaselor la ferestre și eliminarea tuturor surselor de apă stătătoare, locurile în care insectele își depun ouăle.
La rândul său, EPA explică faptul că numeroase ingrediente naturale, precum citronella sau menta, sunt utilizate în compoziția unor produse repelente. Totuși, prezența acestor plante în grădină nu este echivalentă cu eficiența unui repelent testat în condiții de laborator, deoarece concentrația substanțelor volatile eliberate în mod natural este mult mai redusă.
De ce sunt asociate anumite plante cu alungarea țânțarilor
Țânțarii își găsesc gazdele în principal prin intermediul dioxidului de carbon expirat și al compușilor chimici eliminați prin transpirație. Unele plante produc uleiuri esențiale cu miros puternic, care pot interfera temporar cu receptorii olfactivi ai insectelor.
Problema este că, în cazul unei plante cultivate în grădină, cantitatea de compuși volatili eliberată în aer este redusă și se dispersează rapid. De aceea, efectul asupra țânțarilor este limitat și nu poate crea o zonă complet protejată. În schimb, atunci când aceleași uleiuri sunt extrase și formulate în concentrații controlate, ele pot deveni ingrediente active în produse repelente.
Ce plante sunt considerate utile împotriva țânțarilor
Citronella
Citronella este probabil cea mai cunoscută plantă asociată cu îndepărtarea țânțarilor. Ea conține citronelal și geraniol, compuși utilizați și în lumânări, spray-uri și loțiuni repelente. Cu toate acestea, planta cultivată în grădină nu eliberează suficient ulei volatil pentru a crea o protecție comparabilă cu cea a unui produs special conceput împotriva insectelor.
Lavanda
Lavanda este apreciată pentru parfumul său și pentru conținutul de linalool și acetat de linalil, compuși care au demonstrat în unele studii proprietăți repelente. Prezența tufelor de lavandă poate contribui la reducerea atractivității unei anumite zone pentru insecte, însă efectul este modest și nu înlocuiește utilizarea repelentelor atunci când riscul de înțepături este ridicat.
Busuiocul
Busuiocul conține eugenol și alte substanțe aromatice care pot avea efect repelent redus asupra unor insecte. În plus, este una dintre plantele cel mai ușor de cultivat atât în grădină, cât și în ghivece, fiind apreciat și pentru utilizările sale culinare.
Menta
Frunzele de mentă sunt bogate în mentol și alte uleiuri esențiale cu miros intens. Acestea pot avea un efect temporar asupra țânțarilor, mai ales atunci când sunt zdrobite și eliberează o cantitate mai mare de ulei volatil.
Rozmarinul
Rozmarinul produce compuși aromatici precum cineolul și camforul, despre care cercetările sugerează că pot avea proprietăți repelente împotriva anumitor insecte. Pe lângă rolul ornamental, este o plantă rezistentă la temperaturi ridicate și secetă.
Roinița (Melissa officinalis)
Roinița are un parfum intens de lămâie datorită conținutului ridicat de citronelal. Din acest motiv, este inclusă frecvent în listele plantelor considerate utile împotriva țânțarilor, deși dovezile privind eficiența cultivării sale în grădină rămân limitate.
Sunt repelentele naturale la fel de eficiente?
„Repelentele pe bază de ingrediente naturale pot oferi protecție în anumite situații, însă eficiența lor este, în general, inferioară produselor care conțin DEET sau picaridină. Uleiurile esențiale precum citronella, lavanda, menta sau geraniul au un efect repelent temporar, însă sunt volatile și se evaporă rapid de pe piele. Din acest motiv, necesită reaplicări frecvente, uneori chiar la fiecare 30-60 de minute. Există și excepții, cum este uleiul de eucalipt lămâios standardizat, care poate oferi o protecție apropiată de cea asigurată de concentrațiile mici de DEET. Cu toate acestea, în zonele cu densitate mare de țânțari sau acolo unde există risc de transmitere a unor boli, produsele pe bază de DEET sau picaridină rămân opțiunea recomandată de majoritatea organizațiilor internaționale de sănătate”, a explicat pentru Digi24.ro Dr. Amalia Anghel, medic primar dermatovenerolog.
Ce alte ingrediente active sunt eficiente împotriva țânțarilor
„Picaridina este considerată una dintre cele mai bune alternative, oferind o protecție comparabilă cu DEET și având avantajul că irită mai puțin pielea și nu afectează materialele plastice sau textilele. Alegerea repelentului trebuie făcută în funcție de durata expunerii, destinația călătoriei, vârsta utilizatorului și eventualele afecțiuni dermatologice”, a mai adăugat specialistul
Ce este DEET și cum acționează
„DEET, denumirea prescurtată pentru N,N-diethyl-meta-toluamidă, este unul dintre cele mai studiate și utilizate ingrediente active din repelentele împotriva insectelor. Spre deosebire de ceea ce cred multe persoane, această substanță nu omoară țânțarii, ci le împiedică să identifice omul ca sursă de hrană. Mai exact, interferează cu receptorii olfactivi ai insectelor, blocând capacitatea acestora de a detecta dioxidul de carbon și compușii eliminați prin transpirație. Folosit de peste 70 de ani, DEET este susținut de numeroase studii care îi confirmă atât eficiența, cât și profilul de siguranță atunci când este utilizat conform recomandărilor. Din acest motiv, este considerat în continuare standardul de referință în prevenirea înțepăturilor de țânțari, în special în regiunile unde există risc de transmitere a unor boli precum virusul West Nile, dengue sau malaria”, a transmis Amalia Anghel
