În cadrul emisiunii „Femeile vorbesc”, Sorina povestește că tentativa de viol a avut loc pe când ea avea 12 ani. Totul s-a întâmplat într-o zi de vară, transmite Ultimelestiri.md.
„Mergeam acasă după plimbare cu fetele din clasa mea. Am trecut pe lângă acest bărbat și el a început să fugă după mine. M-a prins și m-a pus pe spate. Nu știu ce el a vrut concret, dar se pare că a vrut să mă violeze. Nu a reușit. Acolo a fost o femeie și venea în direcția noastră. El m-a lăsat și a fugit. Eu imediat i-am spus mamei ce s-a întâmplat, dar noi nimic nu puteam face. Eu nu am ținut minte cum el arăta. Și la Poliție să fac apelare tot nu a fost posibil, eu nu aveam nicio dovadă. Nu am avut nimic pe piele”, povestește tânăra.
După acel incident, Sorina a început să devină tot mai anxioasă, iar din cauza fricii somnul i-a devenit foarte instabil. Ulterior, au apărut și stările depresive.
Sorina povestește că abia după doi ani familia a observat schimbările sale și a început să caute soluții.
„Eram în clasa a noua când mama a observat că eu nu sunt eu. Eu sunt enervată, anxioasă, tăcută, poate furioasă, tristă. S-a dus la un psihiatru cu mine, dar psihiatrul nu prea a văzut că eu am o problemă. E un mit că adolescenții nu pot avea niște probleme, stări depresive. (…) Psihiatrii trebuie să fie atenți la aceste stări, pentru că adolescenții sunt cei mai predispuși la toate acestea”, mărturisește tânăra.
A urmat acel moment în care Sorina, pentru a face față acestor stări depresive, a început să se mutileze.
„Emoțiile mele au fost diferite și necontrolate. Eram și tristă, și agresivă. Au început gândurile de moarte, de sinucidere. Toți adolescenții cred că ei sunt singuri cu problemele lor, că nimeni nu îi înțelege, nu îi ascultă. (…) Eu am fost închisă și tăcută. Nu prea aveam prieteni, nici dușmani. (…) Am găsit cum să-mi descarc emoțiile, dar acest mod nu e prea sănătos. Eu am început să-mi tai mâinile. Eram în clasa a noua. Undeva pe Internet am găsit așa ceva. Să te mutilezi”, mărturisește Sorina.
Acțiunile sale au continuat și în anii de studenție.
„Când am devenit studentă la universitate, eu mă tăiam de trei ori pe zi. Mai des decât mâncam pe zi. Adică dimineața, după lecții și înainte de somn mă tăiam. (…) Deja a fost dezvoltată o dependență de toate aceste lucruri. Eu înțelegeam că toate acestea (n.r. – cicatricile) o să rămână pe mine toată viața. Asta nu este estetic. Poate o să am și o stigmatizare pentru toate aceste lucruri. (…) Mă simțeam ușurată, dar nu pe termen lung. Poate câteva minute. Și de asta eu mă tăiam atât de des și atât de tare… ca să simt ceva. Aceste tăieturi sunt și ca pedeapsă, ca satisfacție, ca dorință de a simți ceva. Pentru că atunci starea mea a fost prea tristă”, spune tânăra.
Prima tentativă de suicid a avut-o la 17-18 ani, când locuia cu părinții. A doua a avut loc la Chișinău.
Sorina spune că mama a fost cea care a văzut-o și a salvat-o.
„Acest sentiment este prea urât când tu vezi că cineva plânge din cauza ta. Că tu ești așa, nu știu, bolnavă sau nu te controlezi pe tine. (…) Ea a început a plânge. Poate a avut prea mare șoc și ea a început să plângă. Ea a strigat la mine. Ea poate nu putea înțelege de ce fac eu așa. Pot să spun că ea a fost și un pic supărată pe mine”, zice Sorina.
Ulterior, relațiile dintre ea și mama ei s-au răcit, iar actualmente ele discută foarte rar.
În lupta cu boala sa Sorina a fost ajutată. A urmat un tratament personalizat pentru a-și îmbunătăți calitatea vieții. Tânăra a fost internată la un spital de psihiatrie de două ori.
„A doua spitalizare a avut loc la un an de la prima. La mine vara se întâmplă ceva. Eu m-am bătut pe mine cu furculița peste picioare. (…) Eu am înțeles că nu mă descurc singură și am spus „dați-mi voie la spital””, povestește ea.
Tratamentul dădea roade și Sorina se simțea mai bine. „Eu mă simțeam mai bine. Mi-au făcut combinații de medicamente corect. Dar oricum timpul trecea și deja ele nu funcționau așa cum trebuie. Eu am un pic de rezistență la medicamente.”
Fiind studentă la Chișinău, în urma unor recomandări, tânăra a ajuns la Centrul de Sănătate Mintală din sectorul Buiucani.
„Eu învăț la universitate și m-am cazat la Buiucani. Am fost aproape de acest Centru și m-am adresat acolo (…) În primul rând am consultat un psihiatru, el mi-a prescris medicație și a spus că este foarte important să încep sesiuni cu psihologul. Au durat aproape doi ani. Au fost niște pauze, dar nu esențiale. (…) Înainte a fost cam greu pentru că adaptarea la medicamente poate fi diferită. Sunt niște efecte adverse și eu m-am confruntat cu ele. Cu psihologul primele ore au fost dificile pentru mine, îmi era greu să mă deschid pentru cineva. Și psihologul a făcut un lucru foarte important. Nu a fost nicio presiune asupra mea. Încet-încet m-am deschis”, povestește Sorina.
Ea mai spune că aceste sesiuni au fost de mare ajutor.
„Este o descărcare emoțională foarte mare, pentru că eu pot să spun tot ce vreau, tot ce simt. Acolo nu este neglijare față de client, se acordă atenție foarte mare și un efort pentru a ajuta clientul, pe mine. (…) În primul rând m-au ajutat să înțeleg ce eu simt, pentru că acest lucru nu poate fi făcut de toți. Cineva nu știe ce simte, cineva nu știe cum să se confrunte cu stresul, cu stările depresive. Este foarte important să înveți cum să te descurci fără ajutorul psihologului pentru că nu este posibil ca el să fie alături toată viața”, spune Sorina.
Actualmente, tânăra se simte mai bine și spune că poate face față stresului de una singură. Totodată, zice ea, va continua terapia cu psihologul.
Ea mai spune că cel mai prețios sfat primit de la specialiști este că „uneori boala mintală nu poate fi tratată perfect. Mai bine să înveți să trăiești cu ea, să știi cum să te comporți dacă sunt niște crize sau momente mai grele”. De asemenea, este necesar să ai o ocupație care să-ți placă.
Sorina vrea ca experiența ei să fie cunoscută pentru ca adolescentele care se află în impas să ceară ajutor și să nu comită aceleași greșeli.
„Chiar dacă ești copil, tu oricum ai greutăți în viață. Examene, relația cu prietenii, colegii. Poate cineva trebuie să facă față bullyingului. Mai bine vorbești cu cineva aproape. Poate să cauți ajutor. Pentru că nu este ușor să te confrunți cu toate aceste probleme care se acumulează în viață. (…) Sunt niște oameni care se rușinează de stările sau problemele lor, dar asta nu este ceva strașnic. Fiecare om are dreptul să primească ajutor. După exemplul meu am vrut să arăt la ce pot recurge stările acestea. Aceste momente s-au dezvoltat într-o tulburare, și cu alimentația, și emoțională, și cu tulburare de anxietate, și de personalitate. Pur și simplu vreau ca lumea să știe că trebuie să avem grijă de noi și de apropiații noștri”, spune tânăra.
Specialiștii susțin că tinerii sau copiii care au gânduri suicidare transmit semnale prin comportamentul lor. De aceea, părinții trebuie să fie atenți. Dacă un copil este ignorat în mod repetat, acesta poate să-și provoace un rău pentru a căpăta atenție.
Oricine trece prin perioade dificile poate beneficia gratuit și confidențial de conciliere, asistență medicală, reabilitare psihosocială, sprijin și mediere în relațiile cu familia sau comunitatea.
